Nu cred ca este vreunul dintre noi care sa doreasca sa afle in ce termeni s-a purtat discutia dintre cei ce au decis sa trimita catre Romania aceasta rugaminte ecologica. Oricum, cred ca s-au tavalit pe jos de ras pana au gasit aceasta formula ridicola, prin care ditamai demnitarii romani erau somati sa nu alimenteze cu picanteria romaneasca relatarile ziaristilor despre summit-ul de la Lisabona, unde s-a semnat Tratatul UE. Nu cred ca un asemenea fapt s-a mai intamplat pe planeta aceasta!
Pana la urma, cu chiu, cu vai, Basescu si Tariceanu au incaput in acelasi avion, formand - cu forta - o echipa care sa reprezinte tara. Ba, spre stupoarea noastra, chiar si-au dat mana, ceea ce, daca trecem in revista relatia din ultimii ani dintre cei doi, chiar este un eveniment! In acel moment m-am gindit daca nu cumva tocmai aceasta era adevarata semnificatie a ciudatei solicitari venite de la oficialii UE, aceea de a-i indemna pe sefii nostri sa inceteze atacurile lor interminabile! In Europa se cearta sarbii cu albanezii, turcii cu grecii, rusii cu cecenii, ceea ce incarca serios agenda celor care doresc gasirea unei solutii pentru linistea batranului continent! Toate aceste conflicte par a avea o solutie, desi poarta in ele dusmanii seculare. Numai conflictul dintre Basescu si Tariceanu pare a nu avea sfarsit! Pana si Mircea cel Batran, inainte de batalia de la Rovine, tot a gasit timp sa stea la taifas cu seful turcilor despre raul, ramul - alea, alea. Chiar daca stiau ca pe urma isi vor imprastia matele pe campul de lupta. Cartile vor consemna peste ani ca a fost un adevarat accident istoric faptul ca Basescu si Tariceanu au condus, in acelasi timp, aceeasi tara! Lumea aceasta destul de zbuciumata a reusit sa-i puna la aceeasi masa pe Gorbaciov si pe Bush, pe Itzac Rabin si pe Arafat, pe Regina Angliei si pe Ceausescu - oameni care pareau sa nu aiba nimic in comun. Daca in celelalte cazuri strangerile de mana au avut efect macar cativa ani, Pacea de la Lisabona, dintre Basescu si Tariceanu, nu a tinut decat pana la intrarea in spatiul aerian romanesc! Pentru pacea dintre ei mai sunt cateva rebele sperante la Consiliul de Securitate al ONU, altfel, la foamea nebuna dupa scandal a romanilor, alegerile viitoare o sa-i gaseasca pe gladiatorii politicii noastre din nou in arena!
Lasand gluma la o parte, ne intrebam: cum e posibil ca o tara cum este Romania, care, ca suprafata si populatie, ar trebui sa fie intre principalele forte ale UE, sa fie tarata prin astfel de comicarii tocmai din partea celor care ii conduc destinele si care ar trebui sa fie in stare sa-si dea si viata pentru imaginea si interesul ei? Mai sunt cateva zile si sutele de nostalgici comunisti vor plange la mormantul lui Ceausescu. Prost, cretin, dictator, megaloman - cum a fost Ceausescu, nimeni nu poate sa spuna ca nu si-a iubit tara sau ca - atat cat l-a dus pe el mintea - nu a vrut binele ei. Sigur, nu era cazul ca unul ca el sa fie chiar conducatorul Romaniei, dar cu ce se legitimeaza ca fiind mai potriviti cei care stau azi in birourile de lucru ale fostului dictator? Cu marile tunuri financiare ale prietenilor? Cu promovarea copiilor in viata politica pentru a nu iesi din familie avantajele puterii? Macar in aceste zile, cand urmasii isi plang mortii Revolutiei, Basescu si Tariceanu sa se abtina de la razboiul lor stupid, ca oamenii sa nu se intrebe: "De-aia l-am dat jos pe Ceausescu?".