„Inchisoarea de piatra", de Jennifer Egan, aparuta de curind la Editura Tritonic in traducerea Eugeniei Stefan, este un thriller care orienteaza regulile genului in cea mai buna directie a romanului gotic.

Castelul medieval din Europa Centrala e unlaitmotiv al romanului gotic Prezenta discreta, dar laudata la fiecare volum lansat, Jennifer Egan, prozatoare originara din Chicago, publica frecvent povestiri si articole in „The New York Times", „The New Yorker" si „Harper’s", publicatii in care propriile romane au avut parte de cronici unanim favorabile. „Inchisoarea de piatra" („The Keep"), roman care la prima vedere pare gindit pe structura unui thriller fidel rigorilor genului, isi trage insa tensiunea din rezervele traditiei romanului gotic si dinamismul din dexteritatea cu care etaleaza cele mai recente trucuri narative.

Inceputul cartii propulseaza cititorul intr-un decor ofertant: imprejurimile unui castel medieval, situat intr-un loc ambiguu cartografiat, pierdut undeva in Europa Centrala. Danny, calatorul incurcat de stranietatea locului, vine din New York, convocat de varul sau, Howie, sa-i dea o mina de ajutor la castel, cea mai recenta achizitie a sa pe care vrea s-o transforme intr-un hotel exclusivist.

Ceea ce tulbura si mai mult scenariul, nelinistitor inca din preambul, este un episod sumbru din trecutul celor doi veri: prieteni nedespartiti in copilarie, ajung, in pragul adolescentei, sa sparga codul camaraderiei din cauza trufiei si a lasitatii lui Danny.

Acest episod, care il pune pe Howie in primejdie de moarte, e traumatizant pentru adolescentul plin de complexe si, in timp, inverseaza raporturile dintre cei doi: Danny, desi dornic de control si putere, ajunge de fiecare data pe locul 2, in timp ce nespectaculosul sau var se transforma in definitia succesului. Intilnirea de la castel e minata de suspiciunile lui Danny, care se teme ca a fost atras intr-o cursa motivata de resentimentele si de dorinta de razbunare ale varului sau. Intimplarile din neospitaliera fortareata mentin banuielile lui Danny, fara insa a le dovedi. Relatiile incurcate si incarcate de date noi spulbera constant eventualele previziuni asupra finalului.

Doza de suspans a prozei e amplificata de vocea care expune intimplarile din trecutul si din prezentul celor doi veri: Ray, un detinut tacut, care prezinta toata povestea ca fiind propriul text, compus la cursul de scriere creativa din inchisoare. Se consolideaza astfel doua focare de tensiune: pe de-o parte, cel din povestea de la castel, care trece drept plasmuirea - dubios de realista insa - a detinutului, pe de alta parte, prezenta misteriosului Ray dupa gratii si numarul din ce in ce mai mare de intrebari care graviteaza in jurul identitatii sale.

Precizia formularii, exactitatea montajului povestii, tensiunea si credibilitatea cu care ipotezele se construiesc si se concureaza stau dovada ca un thriller cinstit, atunci cind e de prima mina, poate fi la fel de bine o surprinzatoare demonstratie de prestidigitatie literara.