Anul care urmeaza va fi unul foarte important pentru securitatea nationala. Sunt cateva subiecte fierbinti, care vor solicita la maximum competenta profesionala si performanta intelectuala a celor care ne conduc.


Primele puncte pe agenda romaneasca 2008 sunt relatia cu Republica Moldova si situatia din Kosovo.


La Chisinau domina o atitudine ostila impotriva Romaniei, intretinuta de marionete ale Moscovei. Voronin si comunistii lui continua pe scara larga operatiunea de intoxicare a cetatenilor propriei tari prin metode consacrate in laboratoarele KGB. Pe acest fond romanofob, Republica Moldova pare o scena inghetata din tabloul vechi si plin de praf al fostei URSS. E nevoie de calm si tact in a gestiona aceasta relatie. Orice reactie pripita sau actiune insuficient gandita ne poate face mult rau. Moscova atat asteapta, sa picam in plasa provocarilor ei, pentru a tipa cat o tine gura ca o tara NATO si UE este de vina.


La granita de est a celor doua mari organizatii politice, militare si economice are loc o confruntare surda si perfida. Iar tara noastra e varf de lance, ca actor politic si eventual generator de securitate si democratie catre spatiul ramas, ca in scenariile SF, intr-o capsula a trecutului comunist.


De la sentimentele noastre nationale pentru "fratii de peste Prut" pana la acceptarea actualei administratii a Republicii Moldova ca partener egal de discutii e un balet politic si diplomatic dificil, care are ca fundal uriasul arsenal al Armatei a XIV-a din Transnistria si jocul de santaj al Rusiei cu aceasta enclava de crima organizata.


Statutul provinciei Kosovo si precedentul grav pe care il poate reprezenta pentru fortarea drepturilor colective ale minoritatilor e ingrijorator. Romania incearca sa deschida ochii Statelor Unite, pentru a nu deschide, la randul ei, cutia Pandorei in legatura cu autonomia teritoriala a unor teritorii dominate masiv de minoritati nationale in state europene. Pe de alta parte, Uniunea Europeana are dificultati in a obtine un consens dorit pentru toti membrii ei. Institutii influente, precum ONU, NATO, UE si OSCE, inca nu pot gasi formula magica pentru a potoli setea de independenta a albanezilor din Kosovo, simultan cu protejarea sarbilor, trecuti prin destule drame in ultimii 16 ani.


La cateva sute de kilometri de granita sud-estica a Romaniei sunt evolutii tensionate, dramatice chiar. Si ele pot evolua spre o liniste dezirabila prin garantia unor institutii europene si euroatlantice. Sau pot degenera grav, chiar spre activarea unor celule de fundamentalism islamic, adormite in spatiul kosovar si bosniac, care reprezinta amenintari teroriste iminente in Balcani.


Cu Ucraina, in ciuda unei deschideri publice de fatada, avem in continuare probleme serioase. De la Insula Serpilor, delimitarea platoului continental in zona Marii Negre si pana la Canalul Bistroe, toate au un caracter conflictual. Pana la o solutie din partea Curtii Internationale de Justitie, tensiunea va domina.


Toate aceste probleme si inca multe altele de maxima importanta vor fi discutate si la summit-ul NATO de la Bucuresti din 2008. Un alt argument pentru afirmatia ca anul care vine e unul esential.


In tot acest context complicat, capacitatea in domeniul securitatii si apararii conteaza enorm, pentru a sprijini greutatea demersului politic. De la istoricul moldovean si deja experimentatul diplomat Mihai Razvan Ungureanu sunt asteptari mari in accentuarea profesionalizarii produselor de intelligence. Un bun inceput pentru domnia sa si pentru tara ar fi Republica Moldova.


Pentru SRI vine un moment de incercare fara precedent. Primul summit din istoria Aliantei Nord-Atlantice organizat la Bucuresti. Zeci de sefi de state, in frunte cu George W. Bush, vin la Bucuresti. Din punct de vedere al masurilor antiteroriste, SRI, ca autoritate nationala in domeniu, va fi supus unui examen dur.


Apararea nationala are de luat si ea decizii fundamentale. Bulgaria si Polonia au trecut deja la elaborarea unui desfasurator cu data-limita a prezentei militare in Irak. Probabil va trebui sa o facem si noi, daca exista un consens in CSAT si intre factorii politici.


Ne apropiem de constituirea Grupurilor de Lupta ale UE si se impune o socoteala financiara si de personal, unde si cat putem contribui la operatiuni externe.


Inzestrarea e capitolul inca dureros. Se apropie cu pasi repezi decizia pentru noul avion de lupta, cu o miza ridicata la patru miliarde de euro. Va fi o hotarare politica sau una pur militara? Ce partener strategic vom alege, ca sa valorificam foarte bine cea mai mare plata din istoria Armatei Romane?


Cu aceste argumente si multe altele spun ca in 2008 vom da examenul de intelligence politic romanesc. La 18 ani de la renasterea chinuita, dar spectaculoasa a statului roman.