Iarna, discutia despre drumuri a ajuns sa faca parte din peisajul de sezon. Blocaje in trafic, localitati izolate, primari care dau interviuri si soferi care dau cu pumnul in volanul intepenit, toate astea sunt traditii care insotesc Sarbatorile noastre la fel ca bradul, cozile, sarmalele sau al treisprezecelea salariu. Iata de ce tot despre drumuri vreau sa vorbesc si eu acum. Dar altfel. Despre altfel de drumuri.


Politica inseamna mai ales constructie de drumuri. Dintr-un punct clar definit in alt punct clar definit. Cu un sens clar. Drumuri pe care sa poata circula oameni, mesaje sau idei si care sa faca posibile efecte concrete. Romania politica arata, din pacate, azi la fel ca Romania soselelor. E inzapezita iarna si inundata in restul anului. In plus, noi nu construim nici un  drum. Punem, in schimb, semne de circulatie pe pamantul arid, printre tufisuri si baltoace, incercand sa convingem oamenii, in felul asta, ca exista un drum acolo unde, de fapt, nu e nimic.


Sa fiu mai clar. Iata, de pilda, criza din Kosovo. Liderii de la Bucuresti sunt Fermi. Romania respinge ideea independenttei acestei provincii pentru ca am avea de-a face cu un precedent periculos. O spun raspicat la Bucuresti si aiurea. Ii aude cineva? Ia cineva in seama aceasta pozitie? Nu. Pentru ca actualii giranti ai politicii noastre externe nu au construit in prealabil nimic. Nu au construit drumuri la capatul carora sa se afle urechi care sa recepteze mesajul. Si nu un mesaj de frica pentru un eventual precedent, ci un mesaj construit pe principii solide (statalitatea nu poate sa apara din transformarea unei minoritati intr-un "popor" care sa-si exercite dreptul la autodeterminare). Nu au elaborat din vreme sistemul de relatii de sprijin. Nu si-au acordat timp pentru asta. Toata energia a fost canalizata pe luptele oarbe de la Bucuresti. Consecinta: probabil, pozitia romaneasca nu va fi luata in calcul. Alta consecinta: liderii nostri vorbesc numai pentru cei de acasa, pentru ca romanii sa stie ca avem de-a face cu oameni politici patrioti si responsabili. Chiar daca risca sa construiasca un patriotism de carton.


Alt exemplu: mandatul lui Tokes. Traian Basescu l-a sprijinit pe pastor, fara sa-i pese ca drumul lui din Covasna catre Europa nu trece pe la Bucuresti, ci pe la Budapesta. Ar fi putut gestiona, poate, aceasta situatie, daca ar fi avut deja construit un drum pana la Budapesta, daca ar fi putut vorbi cu cineva acolo. Nu e cazul. Presedintele nu construieste nimic, pune doar semne colorate, panouri publicitare, cu maimute care nu vad, nu aud si nu vorbesc. Tot ce a vrut el sa demonstreze e ca UDMR-ul nu-i reprezinta cu adevarat pe maghiari, deoarece guverneaza cu liberalii.


Se vede, iata, cat se poate de clar si faptul ca relatia Romaniei cu Moldova trece pe la Moscova. Mai trebuie sa spun eu ca Romania nu are in momentul de fata nici o cale de comunicare cu Rusia? Ca nu s-a construit nimic? Efuziunile sentimentale sau cisternele cu vin dintre Basescu si Voronin (oare cum s-o fi traducand cuvantul "Voronin" din rusa in "limba moldoveneasca"?) ca si ciondaneala de acum sunt numai semne bune de discutat acasa si atat.


La fel cum, in plina criza, presedintele vorbeste despre Italia in Spania. Pentru ca acolo s-a putut. In Italia, unde era de fapt problema, nu asculta nimeni. Nu fusesera construit nici un drum, nici un canal de comunicare. Prodi fusese acuzat de actualul presedinte ca incarca din Romania vagoane de copii pentru adoptii, iar Berlusconi devenise "persona non grata" pentru ca "a lins" inghetata cu mine in Italia.


Ca sa existe efecte, in politica trebuie sa te comporti ca si in constructii. Mai ales in politica externa. Trebuie sa asezi din timp fundatia, sa alegi atent materialele, sa folosesti cum trebuie caracteristicile terenului. Altfel, nu te alegi decat cu un panou mare cu fotografia viitoarei constructii.