Situatia pe pietele financiare internationale nu da semne de ameliorare. Criza de incredere  este evidentiata de marjele ce se practica pe pietele monetare, la imprumuturi la 1 si 3 luni (fata de dobanzile practicate de bancile centrale). Banci centrale mari (Fed-ul, Banca Central-Europeana, Banca Canadei, Banca Angliei si Banca Nationala a Elvetiei) au recurs la o actiune concertata de injectare de lichiditate in sistemele monetare. In acest cadru poate fi inclusa si preocuparea pentru o coordonare mai buna a autoritatilor de supraveghere prudentiala.


Eu cred ca numai coordonarea unor actiuni si o apropiere a normelor in materie de supraveghere prudentiala sunt insuficiente pentru a combate cauze structurale ale crizei actuale. Problema mare, in opinia mea, isi are originea in deficitul major de reglementare a inovatiilor financiare. "Impachetarea" produselor financiare a depasit ceea ce poate fi apreciat ca normal/ corect in relatia dintre vanzator (institutie financiara) si client. Sa ne aducem aminte comportamentul multor traders in perioada de ascensiune bursiera a dotcom-urilor (catre finele deceniului trecut). Alessandro Profumo, CEO-ul Unicredit, a fost cat se poate de onest atunci cand a afirmat ca doreste ca banca pe care o conduce sa faca pasul inapoi in activitatea de producere si distributie de produse financiare.  


Intrebarea legitima este daca se poate miza pe auto-reglementare pentru a se preveni excese in viitor, pentru a se evita inovatii financiare frauduloase, pe scara larga. Eu ma numar printrei cei care nu cred in auto-reglementare, indiferent de conditii. De cativa ani se discuta despre nevoia de a reglementare a operatiunilor hedge-fundurilor acestea din urma opunandu-se cu vehementa. Culmea este ca si in aceste zile se aud voci care incearca sa "dreaga busuiocul" cand nu este greu de aratat cu degetul catre vinovati. Pentru ca alaturi de consecinte ale perioadei banilor ieftini, ale exceselor de comportament ce deriva din maximizarea profitului prin orice mijloace (care pot fi imorale si trecand de lege), sunt de enumerat conflicte de interese flagrante si, mai ales, un cadru de reglementare necorespunzator.


Daca nu se va reusi o reglementare mai buna/ eficace a operatiunilor financiare, efectele pentru piete si, mai departe, pentru economiile reale vor fi grave. 2008 va fi unul mai dificil decat 2007, existand o perspectiva de deterioarare a mediului financiar international pentru restul deceniului. Aceasta inseamna un credit mai scump, un apetit mai mic pentru investitii, o volatitiltate mai mare pe piete. Si daca adaugam la aceste repere tendintele pe pietele energiei si alimentelor (si ca efect al incalzirii globale), dezechilibrele din economia mondiala, tabloul se innegreste serios.


Performantele economiei romanesti in 2007 sunt marcate de contextul international si de socuri interne puternice (seceta mai ales). Avem o inflatie (dec. pe dec) care va fi in jur de 7%, un deficit de cont curent ce va fi probabil peste 13,5% din PIB si o deteriorare severa a finantarii acestuia. Circumstantele internationle impun guvernului roman si BNR prudenta mare in  politica economica in 2008. A avea o executie bugetara prociclica, atunci cand inflatia si deficitele externe cresc aˆ’ in conditii internationale tot mai nefavorable aˆ’ este contraindicat; este bine ca anul ce vine sa nu aduca un deficit bugetar mai mare decat in acest an. Altminteri,  BNR va fi nevoita sa mareasca dobanzile, ceea ce ar obliga bancile comerciale sa scumpeasca creditul. Aceasta scumpire ar lovi in procesul investitional intern si ar submina cresterea pe termen lung. A ceda unor presiuni salariale ce ar alimenta spirala preturi-salarii este un drum mai mult decat periculos in circumstantele de acum. Bugetul trebuie sa cheltuiasca mai mult pentru infrastructura, pentru educatie, pentru cofinantarea banilor UE. Dar trebuie gasita calea optima pentru ca respectarea unor prioritati ale dezvoltarii economice sa nu fie facuta in detrimentul stabilitatii.  Ministerul Economie si Finantelor trebuie sa fie sigur ca veniturile bugetate pentru 2008 sunt realiste, ca nu va fi nevoit sa mizeze pe o inflatie  superioara(celei utilizate in proiectul de buget) pentru a obtine venituri nominale mai mari. Daca nu ne facem bine socotelile pentru 2008 si nu tinem cont de mediul international nu este exclus ca bugetul pe 2009 sa fie obligat sa reexamineze structura fiscalitatii (nivelul unor impozite), pentru a se obtine venituri suplimentare necesare.


Mediul financiar international este in deteriorare si guvernul roman, impreuna cu BNR, trebuie sa aiba in vedere aceasta evolutie. Altminteri s-ar putea sa ajungem la ananghie. Anul ce vine, fie el electoral, trebuie gestionat cu mare atentie, cu responsabilitate.