Ce stia Ceausescu despre caderea regimului
De ce, spre deosebire de "revolutiile de catifea" din vecini, in Romania a fost singura "revolutie sangeroasa"? - este si a ramas o tema spinoasa in istoriografia actuala si in spatiul public romanesc. Un document inedit din arhivele comunismului ne dezvaluie ce "informatii speciale" i se furnizau  lui Ceausescu, cu putina vreme inainte de sfarsit, despre  schimbarile
din "tarile fratesti".  
 

In jargonul ilegalistilor, din care facuse parte si Ceausescu cu o jumatate de veac inainte, "caderea" insemna deconspirarea unuia sau mai multora dintre ei, arestarea de catre Siguranta si cel mai probabil condamnarea intr-un proces politic. Banuia, oare, in decembrie a€™89 fostul ilegalist Ceausescu, ca el va fi "revolutionarul" al carui sfarsit va insemna caderea regimului comunist din Europa?


Documente de arhiva studiate in premiera si martori directi ai cotidianului lui Ceausescu ne conduc la concluzia ca in ultimele luni de viata, numitul dupa moarte "odios dictator" traia decuplat deopotriva de oamenii tarii si de la semnificatia schimbarilor politice din tarile invecinate.


Buletin special de informare. Dupa cum povestesc componenti ai cercului puterii, care-au facut confesiuni despre relatiile cu Ceausescu, una dintre sursele de informare ale Comitetului Politic Executiv (CPEx) erau buletinele speciale intocmite pentru membrii sai. Uneori sotii Ceausescu primeau buletine si "mai speciale", concepute si redactate anume pentru ei. In anumite cazuri, informatia spre "cabinetul 1" era stopata de "cabinetul 2", "tovarasa" neadmitand ca sa-l indispuna ori supere cineva "pe  tovarasul". Cu aceleasi argumente se spune ca erau "cenzurati" si capii serviciilor speciale.


Piesa rara, ce este ultima "sinteza-documentare" destinata lui Ceausescu despre agonia regimului comunist din Europa, am consultat-o in aceste zile la Arhivele Nationale Istorice Centrale. Datat noiembrie 1989, buletinul a fost intocmit de Agentia romana de presa Agerpres si poarta titlul "Pozitii exprimate in unele tari socialiste in legatura cu teoria si practica edificarii socialismului, in legatura cu politica imperialista de destabilizare a situatiei din unele tari socialiste, de denigrare a socialismului".

Datorita "sintezei", putem sa ne imaginam ce era in mintea lui Ceausescu cu o luna inainte de moarte despre lumea in care traia.


ORBIRE. In timpul cand se facea apologia "rationalizarii si economiei resurselor", chiar si documentele destinate lui Ceausescu erau imprimate pe hartie de proasta calitate. Lux destinat exclusiv "celui mai iubit fiu al poporului"  era insa utilizarea unui corp de litera mare, astfel ca "el" sa le poata citi continutul fara ochelari. Asa se face ca in loc de vreo 30 de pagini, cat ar avea textul in tipar obisnuit, depaseste suta de file. La o prima privire asupra continutului, observi interesul pentru URSS si absenta (neexplicata in document) referintelor la Ungaria, Iugoslavia si Polonia. Judecand retrospectiv, Ceausescu ii scosese din campul sau de observatie tocmai pe aceia care i se declarasera "pe fata" dusmani. Conducatorii iugoslavii il instiintasera ca vor intrerupe legaturile; in consecinta, incetasera si ei sa mai existe pentru Ceausescu! Din vara, cu Ungaria se acutizasera divergentele: dupa manifestarile organizate la Budapesta in fata Ambasadei Romaniei, in iunie comandase si el adunari populare "de riposta" in diferite judete ale tarii, fara ca participantii la ele sa fi stiut, de fapt, impotriva a ce anume protesteaza. Cat despre grevele si miscarile din Polonia, il deranjasera atat de mult, incat in august se adresase comitetelor centrale ale "partidelor fratesti" printr-o scrisoare (neluata in seama, se pare), acuzand pericolul ce pandeste "cauza socialismului" polonez. Dupa unele surse, liderul roman care in urma cu trei decenii condamnase interventia trupelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia, gandea acum pe dos, opinand ca acelasi organism international sa stopeze in forta actiunile "Solidaritatii".

Cu mintea strutului, cu o luna inainte de demonstratiile de la Timisoara, Ceausescu isi oblonise vederea catre vecini.

Acelasi "viitor luminos"? Fiecare pagina a amintitului document are doua registre: pe partea din stanga sunt "ideile principale" (cu efectul terapeutic al calmarii oricarui ingrijorat de "viitorul comunist al omenirii"); iar in dreapta - exemple "edificatoare", pentru efectul scontat, din cuvantari si documente ale "tovarasilor conducatori" din sistem.


Ce "secrete" afla de aici Ceausescu? Desi Uniunea Sovietica trepida din toate incheieturile in opintelile si zguduirile perestroikai (termen tradus in document prin  "restructurare"), din buletin reiese ca Gorbaciov, activul lui de partid si cei 20 de milioane de membri ai PCUS marsaluiau netulburati ("tot inainte!") ghidati de steaua in cinci colturi proletara. Citatele extrase ca ilustrative pentru situatia puterii de la Rasarit  sunt grupate - fara comentarii si contextualizari - pe urmatoarele teme: Socialismul - oranduirea dreptatii si echitatii; PCUS - forta sociala de avnagarda; "Democratizarea fortelor sociale nu poate fi folosita impotriva ordinii constitutionale"; Combaterea "recomandarilor de abandonare a valorilor socialiste si de promovare a restructurarii pe baza de capitalism"; Respingerea incercarilor fortelor reactionare de denigrare a socialismului, de destabilizare a situatiei din unele tari socialiste.


Ce-i ofereau lui Ceausescu "expertii" singurei agentii de presa din Romania? Nimic altceva decat stim din declaratiile accesibile cititorului de ziar din "lumea libera" la cateva ceasuri dupa prezentarea discursului ori semnarea documentului din care erau scoase. Spre exemplu, unul dintre citatele mentionate a fost decupat din declaratia lui Gorbaciov pentru agentiile China Noua si Tass la ultima sa vizita din China. "In trecut consideram ca nu exista decat un model de socialism", zisese atunci liderul PCUS. "Realitatea demonstreaza ca lucrurile nu stau tocmai asa. Am analizat aceasta problema in ultimii cativa ani. Nu am renuntat la marxism-leninism, dar incercam sa-l aplicam concret la viata noastra, potrivit conditiilor reale ale tarii noastre." Daca presa occidentala si cea americana difuzasera declaratiile lui Gorbaciov in mai 1989 - atunci cand el a vizitat China - , lui Ceausescu i se recomandau spre reflectie... in luna noiembrie!


CA LA AL XIV-LEA CONGRES. Cu numai o luna inainte de a fi "condamnat de popor", la cel de-al XIV-lea Congres al PCR, Ceusescu fusese reales in unanimitate conducatorul partidului - "forta politica conducatoare a tarii". In mod exceptional, pentru reinvestirea puterii, fiecare delegat fusese "mandatat", chiar de organizatia de partid ce-i aprobase participarea la congres, sa-l realeaga pe Ceausescu. Nu delegatii il reconfirmasera, asadar, in preamultul puterii pe Ceausescu, ci "insusi poporul"! Iar realesul prezentase din "inalta tribuna" planuri pentru cincinalul ce-l proiecta incheiat in 1995 si "orientari de perspectiva" pana in... 2010!


Din compararea unor asemenea texte cu "sinteza" facuta de Agerpres, nu rezulta deloc ca in vecini se intampla ceva deosebit fata de Romania. Nici ca aparuse neprevazutul in dogma "socialismului stiintific". Despre  Germania Democrata (unde tocmai se daramase zidul Berlinului!) lui Ceausescu i se spunea ca "socialismul este singura alternativa umana la capitalism", iar "viitorul RDG il constituie socialismul si nimic altceva!". In Cuba, Castro clama ca acesta e "viitorul omenirii", Cehoslovacia milita, in aceeasi cadenta, intru "perfectionarea in continuare a socialismului", iar bulgarii, pentru "cresterea rolului conducator al partidului - avangarda politica a societatii".


Documentul, asa cum lesne se vede din cele sintetizate, ridica noi intrebari. Era Ceausescu, cu buna stiinta, dezinformat? Solicitase el  insusi ori altcineva din staff-ul lui comandase "informatii linistitoare"? Ce valoare li se atribuia acestor buletine sub raportul informatiei trimise pe alte canale? Si, mai ales, nu cumva oare toate mijloacele si sursele de informare destinate lui Ceausescu erau "parazitate", ca buletinul Agerpres, de dorinta autorilor si mijlocitorilor de-a nu cadea in dizgratie?
Acestea si alte intrebari sunt parte a enigmelor "revolutiei" noastre.

Calendar 1989Ianuarie: Parlamentul Ungariei accepta pluralismul politic si ideea alegerilor libere.

Martie: Ungaria semneaza Conventia ONU privind statutul refugiatilor. Astfel, nu va mai returna emigrantii proveniti din tarile comuniste. Faptul va determina exodul masiv al est-germanilor spre RFG, prin granita maghiara cu Austria, si al romanilor.

Iunie: In Piata Tien An Men din Pekin sunt reprimate cu brutalitate demonstratiile impotriva regimului; Sindicatele libere "Solidaritatea" castiga alegerile in Polonia;

In 16 iunie, Imre Nagy, conducatorul revolutiei maghiare din 1956, este reinhumat cu onoruri oficiale;

August: In Polonia devine prim-ministru Mazowieczki, unul dintre liderii "Solidaritatii"; la Chisinau circa 300.000 de demonstranti cer proclamarea limbii romane ca limba oficiala a RSS Moldoveneasca, manifestatiile soldandu-se cu victoria lor.

Septembrie: In Bulgaria incep demonstratii prodemocratice.

Octombrie: Miscari contestatare in R.D. Germana. Pe parcursul lunii se produc schimbari la nivelul de varf al conducerii.

Noiembrie: La 9 noiembrie este daramat Zidul Berlinului. In Bulgaria si Republica Moldova se fac schimbari la nivelul conducerii centrale.

Decembrie:  In 2-3 decembrie, G. Bush si M. Gorbaciov se intalnesc la Malta. In ziua de 3, intreaga conducere a RDG demisioneaza sub presiunea strazii, urmand a fi organizate alegeri libere. In 4 decembrie, la Moscova are loc intalnirea conducatorilor statelor participante la Tratatul de la Varsovia, unde Gorbaciov prezinta o informare asupra discutiilor purtate la Malta. La 10 decembrie, in Cehoslovacia se instaureaza un guvern majoritar necomunist. In 17 decembrie incep demonstratiile la Timisoara.

Gorbaciov si CeausescuAlexandr Iakovlev, considerat "artizan al perestroikai lui Gorbaciov", secretar al CC, al PCUS si presedintele Comisiei de politica internationala a partidului, declara in 1991: "N-am fost in Romania, dar am participat cu Mihail Sergheevici Gorbaciov (foto) la intalniri cu Ceausescu, la Moscova. Convorbirile cu el, mai ales la sfarsitul domniei lui, erau foarte penibile si incordate. Ceausescu vorbea de una, Gorbaciov de alta: nu gaseau un limbaj comun. Ceausescu ramanea ferm pe pozitiile lui si ne critica dur: el ne reprosa ca ne indepartam de socialism, ca «scufundam nava socialista», ca ne eschivam de la sprijinul internationalist etc. Pentru noi era clar: ceea ce se petrecea in Romania n-avea nimic comun cu socialismul. Pentru ca doream sa respectam formele, ii descriam lui Ceausescu socialismul la care hotaraseram sa renuntam definitiv. Si acest lucru semana ca doua picaturi de apa cu socialismul romanesc. Cunoscand bine starea de lucruri din aceasta tara, ne asteptam ca ceea ce s-a intamplat sa survina in orice moment. Dar noi n-am pregatit niciodata succesiunea. N-am avut nici un contact cu reprezentantul nici unei opozitii. Am fost solicitati in aceasta privinta, dar am evitat tot timpul sa ne implicam".  

Din Romania - marturiseste Iakovlev - s-au primit cele mai multe scrisori "din partea mai multor grupuri de opozitie, unele chiar din interiorul partidului". In mod ciudat insa aceste scrisori n-au fost revendicate ca dovezi de "opozanti ai regimului", dupa 1989.

Gorbaciov a negat in repetate randuri amestecul sau in politica celorlalte state din sistem. In ianuarie 1945 insa, cand deciziile sale erau deja puse in aplicare si Stalin declarase oficial ca sovieticii nu vor sa impuna nimic, nici macar celorlalte popoare slave din Europa. Fiecare va fi lasat sa faca orice poate, zisese si Stalin atunci.

Model explicativ al RevolutieiSilviu Curticeanu, seful Cancelariei CC al PCR (1982-22 decembrie 1989), propune in memoriile sale, "Marturia unei istorii traite" (Albatros, 2000), urmatorul model explicativ pentru sfarsitul regimului in Romania:

"La sfarsitul deceniului a€™80, Ceausescu era la fel de fanatic si hotarat sa-si mentina puterea personala, episodul asa-zisei demisii fiind, pentru cei care-l cunosteau, o gogorita a secolului. In raport de ce se intampla in tarile din jur, teama lui Ceausescu creste, dar, lipsit evident de clarviziunea de altadata, atentia lui devine unidirec-tio-nala, concentrandu-se asupra unei posibile lovituri de palat, organizata si sustinuta din exterior. Prostia nu consta in teama de o lovitura de stat, ci in credinta profunda ca este idolatrizat de popor, singurul si adevaratul lui sustinator si aparator. Aceasta credinta falsa l-a facut sa neglijeze si chiar sa nemultumeasca pe cei care pana mai ieri erau sprijinitorii sai ori adevaratii stalpi ai puterii sale personale: securitatea, armata si activul de partid.

Folosita in interes personal, dar nu stimata, cu o structura de personal mult schimbata fata de trecut, prost indrumata si condusa nemijlocit, securitatea, informata cu ce se intampla in lume si in tara,se asaza, de la general la simplu informator, cu ´curul in doua luntri pentru a ramane cu mainile curate in banca invingatorului, oricare ar fi el, stiind ca astfel i se va uita trecutul si nu i se va nega viitorul. Armata, prost dotata, este tratata cu indiferenta si chiar dezinteres, fiind apreciata mai mult pentru ce construieste decat pentru felul cum este instruita. In ultimele luni, corpul ofiteresc traieste dramatic neacordarea sau acordarea cu foarte mare intarziere a gradelor militare, propunerile ministrului zacand fara drept si nejustificat pe masa inconstientei sale sotii. Activul de partid, cu simtul de clasa tocit prin patrunderea multor tehnocrati, este si el profund nemultumit, o parte pentru ca este uitata prin fabrici sa creasca productia ori pe ogoare sa stranga recolte ce nu exista, iar alta parte pentru ca este mereu sicanata si oprita in cursa ei dupa capatuiala.

Asa se face ca in decembrie 1989 toata lumea vrea, in sinea ei, o schimbare si, daca nu actioneaza pentru realizarea ei, sta cel putin intr-o expectativa periculoasa pentru regim, posibila si favorizata de meteahna oricarui dictator de a hotari de unul singur (...).

«Analistii de la Malta» au, din pacate, impresia ca Ceausescu, fanatic si hotarat, mai are bine stranse in mana haturile puterii - armata si securitatea - si poate face fata cu succes oricarei incercari de schimbare din functie. Pornind de la aceasta premisa falsa, dusmanii de mai ieri, «infratiti» impotriva lui «Dracula», ajung la concluzia gresita ca rasturnarea lui Ceausescu are nevoie de un imbold «particularizat», care sa determine un episod sangeros ce, umflat propagandistic pana la a ajunge minciuna secolului, sa dea frau liber maniei populare si sa provoace o rasturnare violenta, urmata, in interesul multora, e o executie sumara".
 Triumful democratiei si judecarea lui Ceausescu Obiective ocupate in Bucuresti de fortele Ministerului Apararii Nationale in 22 decembrie incepand cu ora 15:00 a— Mesaje inregistrate de gen. Stefan Guse si gen. Iulian Vlad in cladirea CC al PCR in jurul orei 19:00 a— A patra proclamatie a Revolutiei
Revolutia, in soapte si tocmeli de taina Stenograma secventei inregistrate in biroul de la CC al PCR, unde s-au adunat liderii FSN   Puterea s-a nascut in direct la tv Structura de putere nou constituita din jurul lui Ion Iliescu a inceput sa se defineasca doctrinar si sa refaca functionalitatea institutiilor in haosul de dupa fuga lui Ceausescu. 22 Decembrie, studioul Televiziunii. Cititi ce s-a vazut. Documentele Revolutiei Prima proclamatie a Revolutiei a— Ordinul ministrului Apararii Nationale din 17 decembrie 1989 a— A doua proclamatie a Revolutiei a— Lista negociatorilor timisoreni la intalnirea cu Dascalescu a— Lista negociatorilor timisoreni la intalnirea cu Dascalescu
Ce a facut armata pe 21-22 Un adevarat proces-verbal al represiunii ceausiste, pusa in practica de generalul Milea. Adevarurile Revolutiei sunt veridice doar cu documente.