„Jos Ceausescu!“ Acestea au fost cuvintele care au declansat scanteia revolutiei la Timisoara. Credinciosii reformati s-au strans in strada Timotei Cipariu. Asa a inceput totul...

Scanteia evenimentelor din decembrie 1989 a pornit din Piata Maria, din locatia pastorita de Laszlo Tokes, azi europarlamentar independent, personaj controversat, in jurul caruia a ramas un mister nedeslusit timp de 18 ani, legat de posibila lui legatura cu serviciile secrete ale Vestului si posibila misiune de a constitui, in orasul de pe Bega, explozivul anticomunist care a generat unitatea din jurul strigatului de disperare „Jos cu Ceausescu“. Credinciosi reformati, cativa la numar, in 16 decembrie 1989, l-au pazit pe Tokes, care urma sa fie evacuat, in fata bisericii reformate din strada Timotei Cipariu.

Dupa aparitia primarului de atunci al Timisoarei, Petre Mot, grupului de credinciosi reformati li s-a alaturat un alt grup format din oameni de toate varstele, solidarizandu-se. Invingandu-si teama, oame nii s-au indreptat catre caminele studentesti, iar primele altercatii cu autoritatile au avut loc la sediul Comitetului Judetean al PCR. Acolo au avut loc primele arestari. Pana la orele amiezii, se stransesera deja in jur de 400 de protestatari. Tramvaiele au fost blocate si, din acel moment, a inceput revolutia. Oamenii s-au regrupat in Piata Maria si lozincile anticomuniste nu au mai putut fi oprite. In acele momente, s-a nascut drapelul cu stema decupata. Nici acum nu se stie cine a fost „inovatorul“. Dar, ce mai conta!

Deschiderea focului
Ieri, 16 decembrie, s-au implinit 18 ani de la primele ciocniri violente intre manifestanti si fortele de represiune. Ce a urmat? Batai si arestati dusi la sediul fostei Militii. Alerta maxima la Bucuresti. Nicolae Ceausescu a decis organizarea celebrei teleconferinte cu factorii de decizie din judet. Atunci s-a dat ordinul de a se deschide foc fara somatie asupra manifestantilor. Atunci si-au semnat Nicolae si Elena Ceausescu sfarsitul marii lor dictaturi asupra unui popor satul de saracie si utopica egalitate in drepturi. Timisoara a jertfit pe altarul ideii de revolutie 113 oameni. Azi ei sunt primii dintre martirii lui decembrie 1989.

Dana Sarmes, revolutionar, cunoscuta drept „femeia cu arma din Opera“, care asteapta de trei ani, printr-o ironie a sortii, preschimbarea certificatului, in vreme ce diversi necunoscuti ai unor orase in care flacara anticomunista a ars dupa fuga lui Ceausescu, se intreaba si azi, dupa 18 ani, care a fost rolul represiv al Securitatii la Timisoara. „Dupa parerea mea, daca Securitatea s-ar fi implicat atunci, imediat, grupul mic strans sa-l apere pe Tokes ar fi fost nimicit in fasa!“

Un sentiment de dezamagire
Revolutionarul Dumitru Curiban, reprezentantul asociatiei „Forumul Libertatea '89“ Timisoara, traieste un sentiment de totala dezamagire. „Nu-mi explic exact de ce poporul uita astfel de zile istorie si-i uita pe oamenii care s-au jertfit pentru viata pe care o ducem azi toti, pentru libertatea de care noi ne bucuram acum si la care doar urmasii lor mai pot fi partasi. Pe de alta parte, sunt dezamagit si vizavi de inexistenta Legii lustratiei, ceea ce inseamna ca idealul Punct 8 de la Timisoara, pentru care, personal, am imbracat camasa mortii a doua oara in iunie 1990, nu a devenit realitate, desi pentru Romania era o necesitate. Vremea sa fi perimat idealurile Revolutiei? Este trist. Foarte trist!“

Un alt mister al Revolutiei, neelucidat inca, este cel al manifestelor si fluturasilor aruncati pe strazile Timisoarei si, apoi, ale Capitalei. Nici unul dintre revolutionarii pe care i-am intrebat nu cunosc raspunsul la intrebarea: cine i-a fabricat? Azi, 17 decembrie 1989, se implinesc 18 ani de la escaladarea evenimentelor in Timisoara, unde au cazut sub rafalele gloantelor primii martiri ai Timisoarei. Momentul unic „Timisoara '89“ ramane inca un seif in care sunt pastrate mistere. Cei care au manipulat, prin intermediul mass-media internationale, adevarul Timisoarei prin imagini precum cadavrul femeii din cimitir cu un prunc mort pe pantecul ei, cei care au participat la sinistrul plan al sustragerii cadavrelor din incinta Spitalului Judetean din Timisoara in noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, care au fost transportate in secret la Bucuresti si arse la crematoriu, cei care au coordonat operatiunea de ingropare a unor eroi-martiri intr-o groapa comuna, cei care au distrus documentele acestei operatiuni murdare de stergere a urmelor macelului de pe Bega nu au fost dovediti nici azi vinovati decat intr-o prea mica masura. Multi dintre ei au ramas in umbra, ca demoni carora nu li s-a spus numele niciodata.

Martiriul Timisoarei
Romanii au uitat sa-si mai cinsteasca martirii cu adevarat? Au obosit? Se pare ca da, de vreme ce ieri, Timisoara si-a comemorat mortii si ranitii anului crucial pentru Romania contemporana fara ca mass-media sa transmita stiri prea multe de la fata locului, fara sa puncteze eenimentul la capitolul informatie majora. Ca de obicei, Laszlo Tokes, omul de al carui nume se leaga, invariabil, inceputul protestelor anticomuniste din decembrie '89, nu a participat la comemorare. Anul acesta l-a prins decembrie in Australia.

Sedinta comemorativa a avut loc in sala primariei timisorene si a fost organizata de asociatia „Altar“ in colaborare cu Consiliul municipal. Au fost prezente aproximativ 400 de persoane, cifra ce coincide cu numarul protestatarilor zilei de 16 decembrie 1989, adunati pe strazile orasului de pe Bega pentru a scanda lozinci anticomuniste.La comemorare, fostul ministru pe problemele revolutionarilor Petrisor Morar a fost huiduit, pentru ca revolutionarii autentici nu au uitat ca prioritatile fostului sef al Secretariatului de Stat au fost acelea de a „improprietari“ cu drepturi personaje „descurcarete“ si nu a aparat cum se cuvine drepturile timisorenilor.

300 de parasutisti din Caracal au fost adusi la Timisoara, in decembrie 1989, pentru reprimarea Revolutiei
In aceste zile, Timisoara isi comemoreaza mortii Revolutiei din Decembrie 1989. Conform rechizitoriului intocmit de magistratul militar Romeo Balan, in perioada 16-22 decembrie 1989, in orasul de pe Bega au fost ucisi 33 de oameni, alti 300 fiind raniti. Paradoxal, dupa data de 22 decembrie au fost secerate de gloante alte 57 de persoane.