Alegerea ca succesor al presedintelui Vladimir Putin, Dimitri Medvedev, presedinte al consiliului de administratie al Gazprom, compania energetica in stare sa suprime alimentarea cu energie a Europei, nu face decat sa puna aceasta intrebare intr-o lumina si mai sumbra. Relatiile dintre Europa si Rusia s-au tot deteriorat in ultima vreme, iar teme economice odinioara abordabile, intre care si cea energetica, se afla acum sub semnul unui diferende politice mult mai volatile. Riscul il reprezinta un climat de ostilitate nedisimulata, ce ar putea presupune costuri si mai mari decat in perioada Razboiului Rece.
Cel mai evident punct nevralgic il reprezinta Kosovo. Este probabil ca la inceputul anului viitor majoritatea statelor din Uniunea Europeana sa recunoasca enclava majoritar albaneza din extremitatea sudica a Serbiei ca stat independent. Aceasta va irita mai mult ca sigur nu numai Serbia, ci si Kremlinul. Apoi, ar mai fi si tensiunile in crestere vizavi de planurile SUA de a amplasa un sistem de securitate in Polonia si Cehia, precum si posibilitatea ca NATO sa se extinda prin cooptarea, in structurile sale, a Georgiei, un stat din ce in ce mai prosper, cu care vecina Rusie are relatii mai putin amicale. Rusia continua sa alimenteze tendintele separatiste de acolo prin incurajarea Abhaziei si Osetiei de Sud sa isi declare independenta. (...)
Deteriorarea relatiilor a fost treptata si lipsita de schimbari bruste, fiind caracterizata mai degraba de un refuz neprietenos, plin de resentimente de a vedea punctul de vedere al celeilalte parti decat o serie de certuri aprinse. Aceasta se datoreaza umilintelor la care a fost supusa Rusia dupa ce despartirea de comunism i-a ingenuncheat economia, precum si miopiei de care a dat dovada Occidentul atunci cand a fost vorba de recunoasterea punctelor forte si a capacitatii de a se redresa ale Rusiei.
UE poate fi invinovatita in egala masura ca si Kremlinul. In anii care au urmat prabusirii Uniunii Sovietice, nici UE, nici factorii de decizie nationali nu au elaborat o strategie coerenta care sa aiba in vedere relatia pe care Europa ar fi dorit sa o aiba cu Federatia Rusa. Astazi, este mai important ca niciodata ca UE (...) ar trebui sa creeze un astfel de cadru strategic. (...) Rusia trebuie sa colaboreze in chestiunea energetica astfel incat sa confere un sentiment autentic de securitate. (...)
Nici una dintre acestea nu va fi usor de indeplinit, nu numai pentru ca relatiile Europei cu Federatia Rusa s-au racit semnificativ, ci si pentru ca Putin dispretuieste UE, considerand-o incapabila din punct de vedere politic. (...) Cat despre partea europeana, va fi dificil de inoculat un nou spirit de destindere. (...)Intinderea unei ramuri de maslin catre Rusia nu va avea un impact pozitiv in majoritatea statelor UE, iar eforturile lui Putin de a-si mentine influenta de facto, daca nu de jure, dupa ce Medvedev va fi iesi probabil invingator in alegerile prezidentiale din martie, anul viitor, vor inrautati cu siguranta lucrurile. Asadar, intrebarea este daca Europa si Rusia pot stabili un nou cadru de dialog. Exista o multime de cai diplomatice batute, asadar nu structurile lipsesc. Este nevoie insa de o mentalitate ceva mai pozitiva, precum si sugestii punctuale in legatura cu ceea ce trebuie facut.
Copyright:
Project Syndicate/Europeís World, 2007
www.project-syndicate.org