SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un neam de-al meu, care a lucrat candva cu o echipa de nemti din RFG la montarea unei fabrici de mobila, iar cu germana invatata de la dansii a fugit din tara, a dat de aceeasi echipa de nemti in Canada si a lucrat din nou cu ei, invatandu-i de data asta el engleza, inca vreo patru ani. Dupa care, fara sa se fi inteles sa se mai vada, i-a intalnit in Venezuela, tot la montarea unei fabrici, ramanand pentru toata viata cu convingerea ca nu era vorba de intamplare, ci de destin.


N-am nici o indoiala, mi-a zis neamul meu din Canada, ca, oriunde m-as duce sa lucrez, voi da de nemtii mei. Am vorbit cu un statistician si acesta mi-a explicat ca sansa de a-i mai intalni scade, a patra oara, pana la zero. Scade pe dracu! Anul trecut la München, in beraria unde se spune ca venea Hitler cu partidul lui, un om de sala  m-a condus spre singura masa unde mai era un loc liber. Ei, bine, la masa gasesc toata echipa de nemti, cu exceptia lui Walter. Bietul Walter! A patit un infarct la Praga. Normal ca i-am intrebat cand s-a petrecut nenorocirea. Si ce crezi ca am aflat? Am aflat ca eu faceam o escala pe aeroportul din Praga exact in ziua in care la celalalt capat al orasului murea Walter. Nu-i nevoie de mai mult ca sa intri la idei. Sa te intrebi, dar nu de unul singur, ci mergand la un psihiatru, daca e intamplare sau destin. Intamplare nu mai are cum sa fie, fiindca e prea de tot, iar daca e destin, atunci trebuie ca acesta sa duca undeva. Dar, unde poate sa duca, nu-mi dau seama.


Dupa ce nu m-am mai vazut cu neamul meu de departe cativa ani, mi-a telefonat sa ma anunte ca vine pentru o saptamana in tara, deoarece echipa de nemti demonteaza vechea fabrica de mobila pentru un muzeu tehnic. Normal ar fi fost ca fabrica sa functioneze numai douazeci de ani, insa ai nostri au tras de ea si uite ca suntem in 2007 si inca mai merge. L-am intrebat de unde stia ca nemtii sunt veniti in tara si el mi-a raspuns ca s-a intalnit pe strada, la New York, absolut intamplator cu un fost coleg si ca acesta recunoscandu-l i-a povestit asa, intr-o doara, ca pe o chestie mai ciudata, despre nemtii care demontau si plateau obosita fabrica de mobila ca pe o relicva scumpa. Acum spune si tu, mi-a zis de la capatul firului, din Canada, neamul meu cel urmarit de un destin care nu voia nimic de la el - de ce trebuia sa dau eu nas in nas la New York cu fostul mecanic din fabrica, mai ales ca pe strada unde ne-am intalnit ajunsesem din greseala?! Oare ce inseamna toate astea?


Poate ca as fi stiut sa-i raspund ce poate sa insemne un numar de intalniri neprevazute in viata unui om daca, in urma cu niste ani, toate opiniile mele despre rolul destinului n-ar fi fost pervertite de concluziile unei femei de serviciu din Casa Scinteii, care tocmai se operase la intestinul subtire. Doamna Mariana mi-a povestit ce grea e operatia la "destinul subtire", oricum insa mai usoara decat operatia la "destinul gros".