Moto: "Si de as imparti toata averea mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste"
Sf. Ap. Pavel

Timp de 78 de ani, PF Teoctist Arapasu s-a rugat pentru poporul roman. 78 de ani de intermediere statornica intre Dumnezeu si neamul romanesc. 78 de ani de "Tatal nostru". "Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare."Costel Calapod. 21 de ani alaturi de Prea Fericitul Teoctist, in calitate de sofer personal: "21 de ani eu n-am avut nici o ora de concediu. Nici sambata, nici duminica, nici sarbatoare, nici nimic. Dar stii ceva? Nu-mi pare rau. Am stat langa un om cum nu mai intalnesti in zilele noastre". Calapod are acum 65 de ani.


DIMINEATA. "Se trezea mai de dimineata, astfel incat la ora sapte sa iasa in sufragerie la micul dejun. Micul dejun il lua singur. Dupa ce manca, iesea putin la aer pe terasa, dupa care se retragea in dormitor si se pregatea pentru audiente. Audientele incepeau pe la ora noua si tineau pana la doua si jumatate dupa-amiaza. Tot felul de oameni veneau: consilieri cu probleme, mireni cu probleme, cu tot felul de cereri, veneau oameni necajiti pentru ajutoare (Prea Fericitul a facut donatii pentru transplanturi de tot felul din fonduri personale). Mai primea ambasadori... depinde de cum era in ziua respectiva."


DUPÅ-AMIAZA. "La doua jumate se pregatea pentru masa de la pranz. Dac-avea musafiri veniti din strainatate, ii invita la masa, episcopi sau mitropoliti, daca n-avea invitati mai mari, invita personalul, oamenii care lucrau... diaconi, secretara, ii invita la masa, statea si incepea sa le povesteasca, le dadea povata, ii invata cum trebuie sa faca un preot, cum cutare, cum cutare, era un tip de om care se cobora la un nivel si nu era din asta simandicos, sa fie... asa... nu. Masa dura de la doua-doua jumate pana la patru, mai facea o tura pe terasa sa ia putin aer, asa, cu tot cu mesenii... inconjurat de diaconi, mai discuta, mai cutare. Dupa-amiaza se retragea in dormitor, mergea la odihna, se retragea o ora-o ora jumate asa, dupa care incepea activitatea in cabinetul lui, ca scria "In slujba altarului" si-si corecta textele. Pe la ora opt seara venea la cina. Maica de serviciu servea cina. Manca foarte putin. Manca vegetal mai mult. Si un copil de gradinita manca mai mult decat Patriarhul. Asa s-a mentinut tot timpul. Dupa care iesea de la masa, deschidea putin televizorul, se uita la stiri, dupa care se retragea in dormitor si incepea activitatea la biroul lui de lucru si statea pana la unspe-unspe jumate-douaspe. Imi spunea a doua zi: «Am stat pana seara tarziu, pana la doispe, ca nu mi-a placut ce scriam, trebuia sa scot, sa fac». Cutare, cutare. «Apai, da», zice, «Cand sa dorm, nu ma lua somnul». Cutare, cutare. Asta era o zi obisnuita de lucru."


DUMINICILE. "Cand era sambata se pregatea pentru duminica; duminica era zi de sarbatoare si trebuia sa slujeasca. De sambata seara el nu mai manca. C-asa e la un preot. De sambata seara trebuie sa-si faca rugaciunea pentru slujba. Nici bautura, nici mancare, nimic. Sa fie curat. Se scula dimineata. Duminica dimineata nu manca absolut nimic. Il asteptau diaconii la Patriarhie, diaconii cu steagul il conduceau la slujba. Slujba tinea pana pe la unu. Tinea predica de 40 de minute, de 50 de minute, pana la o ora si zece minute. Dupa care se retragea frumos, mergea in dormitor, se schimba, se spala si invita din preotii respectivi care au slujit cu el, din diaconi, ii invita la masa. Se serveau aperitiv, ciorbica, felul doi si desert. Fructe.

Nu era mofturos deloc. Deloc! Manca jumatate de polonic de supica sau ciorbica. La aperitiv nu se uita la carne. Ii placea o salata de rosii cu morcov ras, cu marar, cu patrunjel, cu ridichi... din astea vegetale. Daca era de dulce, manca o bucatica de branza de vaci. Intotdeauna o bucatica de branza de vaci proaspata si cu asta a terminat. Si daca era piure de cartofi cu o bucatica de friptura, lua o lingura de piure si daca lua cu furculita doua bucatele de carnita. Si bea un sprit de vin. Uite-asa doi centimetri de vin si restul apa. Un singur paharel. Era stas."


SÅRBÅTORILE. "Ii placea foarte mult de Sarbatori. De Sarbatorile de iarna, la Craciun, cand ii veneau colindatori, primea colindatori din Moldova, din Craiova, din Ardeal... Asista la concerte. Foarte mult ii placea la concerte si foarte mult ii placea muzica clasica si liturgica. Intotdeauna de Sarbatori se facea un brad frumos la intrarea in Palat, incarcat cu covrigi, cu mere, cu bomboane, cu ciocolata. Si plus cu pungi. Cand veneau colindatorii, ii invita inauntru in jurul bradului. Se ascultau colindele... cutare... dupa care ii felicita, ii saruta, statea de vorba cu ei, ca erau copii, ca erau oameni mari, ca erau cutare, din mana lui, personal, ei primeau cate o punga cu cadouri. Unii, care erau mai amarati, chiar si bani primeau. Salutul lui era «Dumnezeu sa va binecuvanteze» sau «Inger de pace». Asa saluta pe toata lumea. Noaptea de Anul Nou? In biserica pana la ora douasprezece. A doua zi e Sf. Vasile si trebuie sa fie odihnit pentru slujba."


MÃ…MUTA. "Pe mamica lui din «mamuta» n-o scotea. A tinut foarte mult la mamica lui. Cateodata se vedeau lacrimi in ochii lui cand isi aducea aminte de mamuta lui. Nu pot sa-l uit pe Prea Fericitul cand a mers prima data imbracat ca Patriarh in Moldova. La locurile de unde s-a nascut. Si atunci mi-a zis: «Opreste aici». Si zice: «Vezi tu, Costica, aici munceau mama si tata la seceris, la boieri. Si-mi aduc aminte ca aveam 10 ani si, in ziua respectiva, cand eram eu cu ei», zice, «butoiul era mucegait si branza tinuta-n putina era iute-amara» si mama zice «ia si mananca, ca te vede boierua€™ daca nu mananci»... trebuia sa manance fortat. «Si», zice, «eu cu o mana duceam branza la gura si in cealalta o scuipam si o aruncam jos, ca era prea iute si nu puteam s-o mananc».

Nu pot sa uit cand imi povestea cand era mic si pazea oile, spunea «de multe ori beam apa din copita animalului». Si, cand am oprit atunci si mi-a aratat unde munceau mamuta lui si cu tatutul si cu toti fratii lui, zice «du-te si adu-mi un snop de grau». Dac-o mai fi acum cabinetul lui, poate mai e si acum snopul de grau de pe ogorul unde-au muncit parintii lui la boieri. Mi-aduc aminte ca ieri. Ii curgeau lacrimile pe obraz, si-a facut cruce si a sarutat pamantul si a luat un pumn de pamant pe care l-am pus intr-o punga si snopul de grau cu boabe mari pe care le-am pus in cabinetul lui, in spate, intr-o vaza mare. Pana acuma recent, inainte de-a muri, a avut vaza aia cu grau."


BÅTRANII. "A tinut foarte mult la oamenii in etate si la preotii in etate. Chiar le dadea povata si la preotii tineri: «S-aveti grija si de preotul batran, pana moare s-aveti grija de el, ca sa se simta bine, ca poate Biserica a fost facuta de el, sa nu-l tratati cu indiferenta» si mereu ii sfatuia p-astia tineri sa aiba grija intotdeauna si sa ia aminte, ca, zicea, «de la un preot batran intotdeauna inveti ceva bun».

Prea Fericitul intotdeauna de ziua lui si inainte de Sarbatorile de iarna mergea la cate un azil de batrani si statea acolo cu oamenii. Ii aduna pe toti si li se facea masa imbelsugata din banii lui, cu aperitiv, cu felu-ntai, cu felul doi si statea la masa cu ei personal si-i incuraja. Zicea «eu, daca nu ma dau batut la anii mei, da€™apai dumneavoastra la anii dumneavoastra», si ei radeau, ca Prea Fericitul era mai in etate decat ei si zicea «sa ne-ntalnim cand ne-om vedea palmele». Era o expresie de-a lui, ca adica palmele ti le vezi mereu."

EL. "Nu l-am vazut niciodata nervos. Era un om foarte cumpatat. Chiar daca avea probleme interioare, nu si le arata. Avea mereu fata senina si nu-ti dadeai seama daca e suparat sau nu. Niciodata. Doar ca era putin mai serios, adica nu mai zambea, dar in rest nu. 21 de ani nu l-am vazut niciodata nervos.""Zicea ca ei si facea ca el"Manastirea Sf. Maria din Techirghiol. Aici, nelipsit verile. Maica Sefora, stareta a manastirii din Techirghiol: "Noi avem o vorba: «calugar din pruncie». Sunt calugari care vin la o varsta mai inaintata, cum a fost patriarhul Justinian, care a fost casatorit, a avut familie, copii. Si pe urma a ramas vaduv si a intrat in monahism si a ajuns patriarh. Or, Patriarhul Teoctist a fost calugar de mic. Calugar din pruncie. A plecat cu traista-n bat la manastire. :)
Va spun din experienta: daca nu ai aceasta chemare launtrica, chiar daca vii, nu stai". Arsenie Papacioc, duhovnic al Manastirii Sf. Maria din Techirghiol: "Ca a daramat sau nu biserici are mai putina importanta. Comunistii le-ar fi demolat oricum. Teoctist era destept: zicea ca ei si facea ca el".