O TARÃ… CU COJONES
O colega, vazand cuvantul-cheie al textului referitor la deciziile luate la Bruxelles in legatura cu provincia Kosovo si mai ales la pozitia Romaniei privind declararea independentei acesteia, mi-a spus ca "suntem vulgari daca folosim «cojones»". Nu voi traduce cuvantul, este aproape intrat in vocabular, pentru ca se pare ca ne este mai usor sa-l pronuntam cand nu este exprimat in romana. L-am preluat in titlul acestui text din convingere. Nimic nu putea fi mai potrivit pentru a relata, in limbajul cel mai simplu posibil, prima luare de pozitie cu adevarat curajoasa a Romaniei intr-o chestiune care tine de interesul national. Unii vor spune ca au existat altele, care, poate, au fost decisive in aderarea noastra la NATO (este vorba despre una legata, intamplator sau nu, tot de spatiul ex-iugoslav) sau la participarea noastra cu trupe la Coalitia din Irak, care ne-a trecut pe lista "prietenilor Americii".  Dar nu ma vor convinge. Nici una dintre acele decizii nu a fost gandita "cu premeditare", vorba unor colegi de breasla intotdeauna mai inteligenti decat ceilalti. Au fost decizii de conjunctura, orice ar sustine decidentii de la Bucuresti. Si hotarari in mod sigur lipsite de popularitate in randul romanilor, luate pentru ca atunci nu erau la moda referendumurile. Ce s-a intamplat vineri la Bruxelles, cand dupa multa vreme am vazut o delegatie a Romaniei exprimand o pozitie transanta, la unison, este o premiera, dar o surpriza placuta. Ce au descoperit in propria dotare cei trei domni ai Romaniei - Basescu, Tariceanu, Cioroianu - , este  cu siguranta, ceea ce fostul secretar de Stat american, doamna Madeleine Albright, numea in public, fara nici o problema, "cojones", imprumutand, la randul ei, terminologia hispanica. Pentru prima oara, liderii nostri au fost de acord ca Romania nu trebuie sa se lege la cap cu parafarea unor documente care in timp pot deveni jenante, constituind un precedent. Nu vrem sa recunoastem independenta provinciei Kosovo. O independenta declarata unilateral, sustinuta fatis de peste Ocean, acceptata in principiu de Uniunea Europeana ca entitate, dar respinsa de multe dintre membrele ei. Presedintele a explicat clar: daca nu exista o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU si daca nu se respecta principiile fundamentale ale dreptului international privind inviolabilitatea frontierelor, noi n-avem ce cauta in jocul asta numit "independenta". Un paravan excelent - fie vorba-ntre noi - pentru o situatie delicata in care ne aflam toti cei care nu vrem statuarea unui precedent. Sa fim seriosi, o rezolutie a Consiliului de Securitate ONU in privinta Kosovo nu va fi obtinuta in vecii vecilor, Amin, atat timp cat Statele Unite, sustinatoarele declararii independentei si primele care se vor inghesui la recunoasterea ei, au drept de veto in Consiliu. Iar vetoul este ca si asigurat in cazul de fata, pentru ca, sa nu uitam, Federatia Rusa este principalul oponent al separarii provinciei Kosovo de teritoriul Serbiei. La vreme de frisoane in relatiile dintre cele doua mari puteri, o mica provincie secesionista din inima Europei e numai buna de folosit pe post de nuia bagata prin gard. Asadar, noi asteptam rezolutia ONU. Si, de data asta, nu suntem singuri! Romania are alaturi state precum Ciprul, Grecia, Slovacia, Spania. Oficial. Neoficial, nici altii nu sunt atat de incantati de perspectiva unui precedent secesionist in Europa. Pentru ca despre asta vorbim. Chiar daca la Consiliul European de la Bruxelles liderii participanti au afirmat ca situatia provinciei Kosovo este "un caz sui generis si nu va constitui un precedent". Fiecare este constient ca, in practica lucrurile stau altfel. Nu intamplator solutia privind provincia a fost amanata pana la inceputul primaverii, iar premierul danez a declarat la Bruxelles ca statele membre ale Uniunii Europene vor fi cele care vor decide individual daca doresc sau nu sa recunoasca independenta  provinciei. Adaugand, desigur, ca tot membrii UE trebuie sa stabileasca "un cadru comun" pentru recunoasterea, la momentul oportun, a independentei provinciei. Pana una-alta, delegatia Romaniei a reusit la Bruxelles sa convinga liderii europeni sa ia imediat o decizie privind acordarea de asistenta provinciei, in caz de secesiune. Pentru ca, in eventualitatea luarii unei decizii nedorite de noi, adica declararea independentei, Romania nu ar putea raspunde solicitarii de asistenta. Ar fi un stat pe care noi nu-l recunoastem, nu?