Problema nr 1 a Romaniei, in momentul de fata, reiese din raportul dintre productie si consum. In timp ce oferta interna de bunuri si servicii creste incet, cererea de consum creste exponential. Un dezechilibru greu de rezolvat


Problema nr 1 a Romaniei, in momentul de fata, reiese din raportul dintre productie si consum. In timp ce oferta interna de bunuri si servicii creste incet, cererea de consum creste exponential. Un dezechilibru greu de rezolvat

De 17 ani, Romania face intruna reforme. Dar oare ce masuram noi: timpul sau faptele? N-are nici o importanta cati ani au trecut. Important este ce au lasat acesti ani in urma lor.

Anii pot lega intre ei si infaptuiri, dar si amanari. Iar noi am dovedit ca, in toti acesti ani, am alunecat deseori spre amanari. Desi au fost si multe  infaptuiri. Acum insa in Uniunea Europeana nu mai e timp pentru alte amanari.

Din a€™90 si pana acum au fost alcatuite maldare de dosare de restructurari si pararestructurari. Multe au fost intocmite fiindca ne-a impins din urma FMI-ul.

Prea putine insa au fost puse in aplicare. Pentru ca tuturor acestor programe le-a lipsit un fapt esential: sursa de finantare.
Reforme economice in Romania au fost totusi facute.
In acest rastimp, au fost deschise cam toate marile ferestre prin care ar fi putut sa intre soarele si aerul economiei de piata. Numai ca unele ferestre au fost cand deschise, cand inchise. S-au temut autoritatile sa nu intre dintr-o data prea mult soare si prea mult aer. Viata a dovedit insa ca numai tarile care au deschis toate ferestrele dintr-o data si le-au lasat asa au reusit. Noi am ezitat.

Cateva ferestre sunt si astazi inchise: reforma costurilor in companii; reforma contractelor; reforma managementului financiar; reforma managementului activelor; reforma structurilor industriale; reforma mediului economic. Intarzierea acestor reforme nu se masoara in luni, ci in ani. Acum insa, din nefericire, au ramas prea putine vaci care sa puna societatea in incurcatura: le vindem asa cum sunt - si lasam problema ingrasarii in seama cumparatorului - sau facem un efort si le ingrasam noi? Iar mirese frumoase, cu sanse mari sa se marite repede si bine, nu mai avem.

A trecut deja ce a fost... usor. Vaci la ingrasat n-au fost puse. Au fost vandute asa cum erau: grase ori slabe. Cu o singura mare exceptie: Banca Comerciala Romana. Am dat si noi o lovitura. In rest, lucrurile s-au desfasurat dupa cum au fost investitorii. Daca au fost destoinici si pusi pe treaba, ne-am ales cu companii puternice in piata bancara, in sfera serviciilor si in industrie. Daca am maritat intreprinderile cu neispraviti, nu ne-a mai ramas decat sa privim cum dezafecteaza utilajele si vand activele sau sa ne judecam prin tribunale internationale.

Statul a scapat de FMI, a scapat si de grija de a mai lua la numarat bob cu bob intreprinderile, ca sa decida ce are de facut intr-un caz sau altul. Reforma intreprinderilor nu mai este acum o grija a statului. E grija celor care le-au cumparat. Macrostabilizarea insa ramane o povara in carca statului.

Problema nr. 1 a Romaniei, in momentul de fata, reiese din raportul dintre productie si consum. In timp ce oferta interna de bunuri si servicii creste incet, cererea de consum creste exponential. Un dezechilibru
greu de rezolvat.

Solutia cea mai buna ar fi sa vina mai multi investitori straini. Sa vina, sa ridice aici fabrici, sa produca o mare parte din ceea ce astazi importam. Dar daca nu vor veni? Alternativa este expansiunea exportului. Cu o conditie: sa vindem scump produse inalt prelucrate. Sa obtinem castiguri de valuta din exportul unor fabricate cu o mare cantitate de valoare adaugata. Dar ca sa fabricam la noi in tara produse performante e nevoie de utilaje performante.

Le gasim la noi? Nu! Solutia e tot importul. Dar ar fi rentabil sa importam utilaje. Pentru a fabrica bunuri de consum.

De unde valuta? E plina piata valutara de euro, de dolari, de alte monede tari. Numai ca, pentru a cumpara valuta, e nevoie de lei.

Cresterea economica am platit-o scump. Au fost necesare prea multe importuri, au fost cheltuiti prea multi bani, a fost consumat prea mult capital fix.

Cert este ca nu a fost gasita nici o solutie de iesire din aceasta capcana. Si nici nu putea sa fie gasita vreo solutie in conditiile in care piata a fost lipsita de motorul ei cel mai dinamic: concurenta.

A mers. A mers chiar si cu FMI-ul pe capul nostru. Acum insa nu are cum sa mai mearga. Pentru ca am pierde trenul in Uniunea Europeana.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.

9AM recomanda:

Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook

TI-A PLACUT ACEST ARTICOL?

Aboneaza-te la 9AM pentru a primi articole similare.

Sau
Aboneaza-te prin