CHESTIUNEA ZILEI
Desi cazul Mailat parea sa strice relatiile dintre urmasii lui Burebista si patria lui Romulus & Remus, istoria celor doua tari si mai ales prezentul se impotrivesc cu inversunare. Mai mult decat atat, prietenia romano-italiana se cimenteaza de la o zi la alta, gratie cui credeti? Gratie prieteniei borfasilor pe care Cioroianu voia sa-i dea pustiei. Dar si multumita unor carabinieri tampiti. Ceea ce s-a intamplat la doi pasi de Gara din Pescara, acum cateva nopti, e de pomina. Au scris ziarele italienesti.


La ora la care calatorilor li se balanganeau capetele adormite in drum spre Torino, un carabinier cu privire inteligenta freca un telefon mobil de fite. Butona in draci, incantat ca tineretul studios, intre Regie si Piata Muncii. Doar ca nu topaia idiotul. Au scris-o ziarele italienesti. La un moment dat, trec prin preajma doi manglitori onesti, dar fara somn. Unul de-al nostru, unul de-al lor. Giano si Gianni. Prieteni. O flendureau ei asa, din vagon in vagon, cand au dat cu ochii de prost. Din respect pentru uniforma si institutia pe care o reprezinta, borfasii l-au salutat. Fatalitate insa, privirile li s-au lipit cu superglue de telefonul de fite al carabinierului. L-au abordat cu caldura si au inceput sa-l laude, holbandu-se la mobil. Marfa. Ca ce misto e uniforma, ce scula de telefon, l-au intrebat daca are copii, la ce gradinita ii da, daca tine cu Lecce (de unde venea trenul) sau cu Juve. Si blegul de carabinier a pus botul, mandru de parca l-ar fi ridicat in grad. Dupa cateva minute, satui de simpozion, Giano si Gianni s-au infipt la mobil, hotarati sa coboare la Pescara. S-a trezit insa mandria in organ si de aici nebunia. A dat alarma si a luat-o la goana bezmetic prin tren, urland in italiana. Au scris-o ziarele. Calatorii au crezut ca e seism sau deraiere si au sarit pe geam, ca studentii vietnamezi la cutremur, in a€™77. Borfasii aveau un avans considerabil fata de fraierul cu telefon, dar s-au trezit cu un altul, unul cat malua€™, un fel de rol episodic in piesele istorice, halebardier 3. Bine sincronizati, Giano si Gianni i-au sucit mana, prinzandu-i-o in usa, cu gandul bun sa-l calce in picioare. I-a dibuit insa Giano ceasul si a invins caracterul. Revelatia i-a fost fatala. Au sarit carabinierii din tren pe borfasi si i-au umflat. Pe Gianni si pe Giano, un manglitor italian prieten la catarama cu un manglitor roman.


Morala. Poate pricepe odata si Guvernul Prodi pilda istoriei noastre comune: sangele apa nu se face. Asa ca mai bine le-ar lua dracului carabinierilor cretini telefoanele si ceasurile tupeiste, in stare sa perverteasca mintile gainarilor italiano-romani, truditori neobositi pentru integrarea europeana. Chiar si in trenurile de noapte.


In alta ordine de idei si fara legatura cu cele de mai sus, alta stire misto. Francezii si-au luat de la gura si au dat fiecarui rom cate 300 de euroi (plus 100, de fiecare copil), ca sa faca sarbatorile acasa, in Romania. Bine imbracati, bine hraniti, plini de bagaje hoate, la aeroport romii si-au aratat metalul camerelor tv si i-au linistit pe francezi, asigurandu-i ca de la 5 ianuarie sunt la lucru pe Champs Elysees.