"O tara care nu are nebuni de genul profesorului Iorgovan, adica un om care trage universitati dupa el, institute de cercetare, scrie monografii, tratate, deci fundamenteza teoretic ceea ce urmeaza sa fie proiectat ca legislatie, deci o tara fara profesorul Iorgovan nu are sanse sa progreseze." Asta spunea Antonie Iorgovan, despre el insusi, intr-un interviu acordat Academiei Catavencu, in anul 2005.


Parinte al Constitutiei, avocat stralucit, profesionist desavarsit, dar si contondent in relatia cu sefii de partid, temperamental, mereu razvratit, rau de gura. "Antonie Iorgovan este un fel de electron sarit de pe orbita", spunea Adrian Nastase, in 2004, dupa un conflict cu acesta. "Un suflet de aur", recunostea acelasi Adrian Nastase in iarna lui 2007. La sicriul profesorului Iorgovan s-au adus sase masini pline cu flori, iar in jurul lui s-au strans sute de parlamentari, pesedisti mai vechi sau mai noi, liberali si peremisti, unii dintre ei iubindu-l, altii iertandu-l.


TONI. "Il stiu pe Toni din perioada facultatii. Eu eram student, el asistent la o disciplina grea: drept administrativ. Era extrem de ambitios, exigent cu el si exigent cu studentii. A pus profesia in fata a tot ceea insemna viata." Unul dintre cei pentru care Antonie Iorgovan era doar Toni este senatorul PSD Doru Ioan Taracila. Seminarii, Asociatia Studentilor Comunisti, munca patriotica. Asta este ceea ce au trait impreuna cei doi in anii studentiei. "Am fost alaturi in tot felul de activitati obstesti. Nu se dadea deoparte de la munca patriotica. In Baragan, in Dobrogea, la cules de struguri, cules de tei, la fabrica de caramida de la Chitila, a fost peste tot cu noi, studentii. Avea aplecare spre problemele sociale, si asta s-a vazut in toata activitatea lui din Asociatia Studentilor Comunisti. Mai tarziu, daca intalnea un om in nevoie il ajuta nu numai cu sfaturi juridice, dar si facand gesturi filantropice, daruind bani, sume importante", il descrie Taracila pe Toni din studentie, cel care a terminat Facultatea de Drept ca sef de promotie, in 1972.


DOMNUL IORGOVAN. Antonie Iorgovan a devenit o personalitate notorie dupa 1990, cand a coordonat comisia de elaborare a primei Constitutii postdecembriste. "Asezarea in fruntea comisiei de elaborare a Constitutiei a domnului Iorgovan, caci asa trebuie sa vorbim despre el, a fost opera presedintelui de atunci, Ion Iliescu", povesteste unul din membrii de atunci ai comisiei, liberalul Mircea Ionescu Quintus. Pe atunci, senator independent, foarte apreciat de Ion Iliescu si de presedintele de atunci al Senatului, Alexandru Barladeanu, Antonie Iorgovan a inceput munca de documentare pentru elaborarea tezelor constitutionale. "Nu ne-am inteles in cateva privinte. Garantarea proprietatii, spre exemplu, pe care noi, liberalii, o sustineam. Separarea puterilor in stat a fost alt subiect sensibil, dar cel mai disputat a fost cu siguranta cel privind caracterul republicii: parlamentara sau semiprezidentiala. Noi, liberalii, voiam o republica parlamentara, in care presedintele sa fie ales de Parlament, dar cred ca domnul Iorgovan a fost influentat de teama presedintelui Iliescu ca nu ar putea fi ales de Legislativ si a pledat pentru republica semiprezidentiala. Desi am spus la inceput ca noua Constitutie va fi una dintre cele mai evoluate din Europa, am votat in final impotriva ei, asa cum a facut tot grupul PNL", povesteste Mircea Ionescu Quintus. Faptul ca liberalul Quintus si-a renegat propria creatie nu l-a incrancenat pe Iorgovan. Ci a gasit o explicatie, pe care Quintus o citeste cu placere in "Odiseea elaborarii Constitutiei". "Om delicat si de aleasa modestie, Mircea Ionescu Quintus s-a supus presedintelui PNL, Radu Campeanu. Imi inchipui ce a fost in sufletul lui cand a votat impotriva Constitutiei. Dar politica nu se face pe sentimente, ci pe calcule si interese, iar interesul PNL nu a coincis cu sentimentele dlui Quintus", citeste fostul lider liberal din "Odiseea Constitutiei", scrisa de Iorgovan la cativa ani dupa elaborarea primului act fundamental al Romaniei dupa 1989. "Erau 30 de ani diferenta intre noi, eu sunt liberal de centru, el era un om de centru stanga. Pe undeva ne intalneam politic, dar si mai mult ne intalneam juridic", descrie Mircea Ionescu Quintus traiectoria relatiei sale cu Antonie Iorgovan. S-au intalnit juridic in comisia de specialitate a Senatului, din 2000, ambii senatori, unul PNL, celalalt PSD. Ca faceau parte din partide diferite n-a contat pentru Iorgovan, cel care "i-a lasat votul" sau lui Mircea Ionescu Quintus. "In timpul dezbaterilor din comisie, daca unul dintre colegi pleca, exista cutuma sa-i lase imputernicirea verbala unui coleg pentru a vota in locul sau. A avut atata incredere in mine, in judecata mea juridica, incat intr-o zi mi-a lasat mie votul, desi mai erau in sala colegi vechi de-ai sai, precum Ioan Predescu sau Doru Ioan Taracila", povesteste Quintus. Politic s-au apropiat, doar tangential insa, tocmai, surpriza!, in PNL. In 1996, Antonie Iorgovan i-a facut o vizita presedintelui PNL, Mircea Ionescu Quintus, pentru a discuta despre intrarea sa in randurile liberalilor. "Nascut in Caras-Severin, dorea sa aiba garantia ca va obtine un mandat de parlamentar in acel judet, dar n-am putut sa-i dau asigurari", isi aminteste Quintus. "Nu puteam sa o sacrific pe Mona Musca, mai ales ca in Caras-Severin, baron politic era Sorin Frunzaverde", isi justifica fostul lider liberal atitudinea, desi recunoaste ca in partid era nevoie de un jurist de talia lui Iorgovan.


ELECTRONUL SÃ…RIT DE PE ORBITÃ…. Cautarile sale politice au inceput in 1996, dupa un stagiu de patru ani (1992-1996) la Curtea Constitutionala. Nefiind incurajat de liberali, devine presedinte al Miscarii Ecologiste, dar rateaza intrarea in Parlament in acelasi an. In 1998 a intrat insa in PDSR, cu sprijinul celui care i-a si dat oportunitatea de a deveni creatorul primei Constitutii, Ion Iliescu. Cariera sa politica a fost insa plina de turbulente, fiind de multe ori aproape de excludere. "Pentru Toni, culoarea politica nu a contat, ci legea si stiinta de carte. Se impotrivea multor decizii politice, din dorinta sincera de a face o lege buna si dreapta", povesteste Doru Taracila. Rau de gura fiind, multi au simtit usturimea replicilor sale. Cand Mircea Geoana a sustinut parlamentul unicameral, Iorgovan a exclamat ca este "o imbecilitate". Pe Adrian Nastase, cand si acesta ii era sef, l-a acuzat ca s-a inconjurat de "o gasca de homosexuali si de masoni". Primul i-a spus "copilul teribil al politicii romanesti", al doilea "electronul sarit de pe orbita". Nici unul nu i-a purtat ranchiuna. Traian Basescu a primit apelativul de "taur comunal", iar fostului ministru Monica Macovei i-a lipit de frunte epitetul de "ierbivora", pentru ca, spunea el, ar consuma "iarba", adica marijuana. Dintr-o emisiune a lui Marius Tuca a iesit val-vartej, parasind studioul dupa ce s-au facut reciproc "mahalagiu" si "badaran". Toate intamplarile astea nu arata decat un temperament vulcanic, nu si un caracter cu deficiente.