SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ogarsoniera din bloc e inchiriata de un chinez. Nimeni n-a intrat in garsoniera lui Chang, nimeni nu stie cati chinezi sunt inauntru. Dai uneori de un chinez in lift, dar daca e acelasi chinez pe care l-ai mai intalnit in lift sau altul e greu de spus. Chinezii din garsoniera lui Chang, c-or fi numai sapte, cat zice administratorul, c-or fi cateva milioane, cum e obiceiul la ei, sunt foarte discreti. Mancarea pe care o prepara in cada pentru mai multe restaurante nu miroase deloc a mancare. Miroase cateodata a chinezi, dar e mai bine decat sa miroasa a arabi.

Chinezul Chang iese din bloc mai ales noaptea, pe la orele douasprezece, si tot atunci se intoarce. Cum fac asta chinezii e greu de spus, fapt e ca ei au inventat trucurile cu femeia injumatatita in doua geamantane, barbatul legat care se dezleaga sub apa si mortul de pe doua continente inviat in sicriu de zinc in America. Trucul cu garsoniera complet goala, in care, daca-ti pui ambitia si cauti cu Politia o zi intreaga, tot mai gasesti zece, tot ei l-au pus la punct.

L-am intrebat pe Chang de unde pot sa cumpar adiasi de firma chinezesti si el mi-a zis ca de la Chang. Ce-i extraordinar la chinezi e ca, pe cand eu nu deosebesc un chinez de altul, ei deosebesc intotdeauna un Chang de altul. La varul Chang, cel cu tenisii, se ajunge destul de usor. De indata ce intri in complexul Europa si treci de fratii Chang se fac doua alei: una duce spre magazinul unchiului Chang, alta spre depozitul bunicului Chang. I se spune depozitul bunicului Chang in semn de respect, fiindca bunicul e mort din secolul al XIV-lea. Marfa pe care o vand alde Chang e contrafacuta, e adevarat, insa in clanul Chang toti sunt de firma si de cea mai buna calitate. Sa fii foarte atent, m-a prevenit Chang al meu, ca numai varul Chang al nostru e cel adevarat. Ceilalti veri ai nostri sunt de fapt ai celuilalt clan Chang. O iei asadar pe aleea din stanga, iar cand ajungi la magazinul unchiului Chang ii spui ca te-a trimis Chang si el intelege despre ce-i vorba.

Citeste si:

Nu a fost greu sa dau de magazinul unchiului Chang, mai ales ca mirosea de departe a bijuterii de aur. Bijuteriile chinezesti de aur sunt mult mai ieftine decat cele turcesti, intrucat, atunci cand nu le ajunge plumbul, turcii mai pun si putin aur. Adidasii lui Chang, desi nu-s mult mai ieftini ca adidasii vanduti de falsul clan Chang, sunt auriti. Ceea ce imi asigura oarecare popularitate in cartier. Cand sunt intrebat de unde-i am, raspund ca de la Chang. Intr-o noapte, dupa ce l-am lasat sa iasa pe Chang, care cobora ca sa se poata sui in lift Chang care urca, i-am reprosat acestuia ca adidasii mei nu mai sunt auriti. Un moment, mi-a zis  Chang, strecurandu-i adidasii prin usa abia intredeschisa lui Chang. Si, intr-adevar, dupa mai putin de un minut straluceau ca un butic de aurar din Istanbul. Auriti si la domiciliu?, l-am intrebat. Eu nu, mi-a raspuns Chang, insa i-am subinchiriat jumatate din cada unui turc. Il cheama Chang.