O interesanta carte despre Zoia Ceausescu. Cei care se asteapta sa gaseasca in aceasta carte revelatii despre viata ei secreta ori dezvaluiri despre "odiosul si sinistra" vor fi deceptionati! Ca si cei care vor ca­u­ta judecati as­pre si imprecatii des­pre cei care au ares­tat-o pe Zoia nu­mai pentru "vina" de a fi fiica parintilor sai. In realitate, revelatia acestei carti, reunind de la scrisorile din inchisoare ale Zoiei si ale sotului ei, Mircea Oprean, din perioada mai 1990-noiembrie 1990 (237 fiind numarul zilelor de detentie), pana la randurile scrise de Zoia in preaj­ma mortii, vine din imprejurarea ca ea ne pune in fata unui personaj de un tragism unic in felul lui. "Corespondenta dintre Zoia si sotul ei dovedeste doua suflete duioase si-n acelasi timp pline de luciditate", noteaza doamna Ileana Vulpescu in postfata. Parte din aceasta corespondenta a fost publicata de Ion Cristoiu in revistele pe care le pastorea la inceputul anilor a€™90.   VINA. "Trebuie sa ramanem integri, buni si luminosi", ii scrie Zoia lui Mircea la 25 martie 1990, cand acesta implinea 40 de ani. Surprinzator este ca, desi ares­tata sub pretextul: "sabotarea eco­no­miei nationale", Zoia nu face procese de intentie acuzatorilor: "Cred sincer ca nu poate fi consi­derat cineva raspunzator pentru ceea ce ni s-a facut. A fost o masura glo­bala, pripita si fara discernamant". Daca pentru actorii simulacrului justitiar, Zoia arata intelegere, nu acelasi lucru se intampla atunci cand se afla in fata tradarii slugoilor de pana mai ieri. Astfel, cand Mircea o avertizeaza pe Zoia sa fie atenta cu interviurile (suntem in august 1990), argumentul forte este acesta: "S-a suparat si marele intelectual Bobu cand a vazut ce ai spus despre el. Mi-a spus Toma (Ioan Toma, ultimul prim-secretar al CC al UTC - n.n.) ca s-ar fi exprimat de forma: «uite ca si asta n-are ce vorbi». Oricum e departe de ceea ce gandea, daca o fi avand aceasta facultate!!!". De fapt, singura vina a omului Zoia Ceausescu a fost aceea de a se fi aflat prinsa, fara voia sa, intre doua oglinzi la fel de mincinoase. Hartuita pana in decembrie a€™89, numai pentru ca era fiica "celor mai iubiti fii ai poporului", a devenit apoi culpabila pentru ca era fiica "odiosului si a sinistrei". "Am fost pentru totdeauna frustrata de libertatea de a ma bucura de Credinta si de Iubire", va marturisi Zoia spre zenitul vietii. In aceste imprejurari, singura salvare ii raman dragostea si devotiunea lui Mircea Oprean.  "Imi pot fi confiscate suvenirurile, dar nu propriile amin­tiri, imi pot fi denaturate faptele, dar nu proprii­le trairi, imi pot fi ras­tal­ma­cite vorbele, dar nu si tai­ni­cele soapte. Trecutul meu sunt eu. (...) Nu am de ce, pen­tru ce sa ma apar (...)"
"Este o eroare sa-si in­chi­puie ca arestarea noastra ar folosi la ceva. Inteleg ca orice revolutie are victimele ei si, desi nu acceptam, intelegem ca sunt unul dintre cei nedrept sacrificati, daca acest sacrificiu ar fi avut o minima utilitate"   Desigur, nimeni nu ne crede periculosi. Am fost prea apolitici pentru asta. Cred ca si-au inchipuit ca suntem sau am putea deveni incomozi. Oricine ma cunoaste isi da seama de imposibilitatea acestui lucru: (...) sunt prea comoda pentru a deveni incomoda" Zoia Ceausescu