Ilustratiunea Romana, 14 decembrie 1932   Reporterul, care semneaza simplu "Igor", descrie veselia ce ii cuprinde pe elevi in ultima zi de scoala, cand pana si cei mai linistiti se lasa imbolditi de spiritul vacantei si se pun pe sotii. Copiii isi povestesc intamplarile cu Mos Craciun. Nimic mai emo­tionant decat ultima zi de scoala. Minutele sunt, ce e drept, secole. Trec cu greutatea unui car cu boi. Parca profesorii n-ar sti ca vin sarbatorile cu noianul lor de bucurii nesfarsite pe care le-au gustat si ei candva. Ar putea, la urma urmei, cu oarecare bunavointa, sa suprime ultima zi de scoala: doar stiu si ei destul de bine ca "ultima zi" este mai anevoioasa decat tot restul anului... au fost si ei candva scolari, asteptand cu infrigurare vacanta... Clasa este mai vioae ca deobicei. Sburdalnicia unei intregi saptamani s-a concentrat in cea de pe urma zi de scoala: si cei mai cuminti au devenit neastam­parati, cuprinsi de o inexplicabila febra. Au devenit vorbareti si jucausi, cum n-au fost niciodata. Chiar cel mai tacut dintre toti, Dumitrescu Brebelea, pelticul pe care camarazii il poreclesc "mutu", vocifereaza cu glas de megafon. Chestorul care nu mai poate stapani multimea de scolari ne­bunatici si-a trecut "prerogativele" si "raspunderea" unui ajutor de ocazie. Zadarnic acesta agita nuiaua cu care altadata chestorul facea adevarate minuni: nu-l mai asculta nimeni... Asa sunt revolutiile chiar cand se petrec intr-un pahar cu apa. Cineva desineaza la tabla un "Mos Craciun" pe care-l impo­dobeste cu cele mai caligrafice litere pe care le-a scris vreodata: "Sarbatori fericite". Asa cum la€™a "pictat" - seamana mai mult cu profesorul de limba romana caruia o mana stangace i-a agatat mustati si barba de creta. "Spectatorii" din primele banci rad cu pofta: ce va spune profesorul? Ei stiu bine ca in preajma vacantei un exces de bunatate duce pana la amnistia celor mai grele pacate; dar pentru o asemenea nevinovata gluma? Orele de curs sa€™au transformat in jumatate si sferturi de ora; de aceia larma merge intra€™un adevarat crescendo de muzica wagneriana. Din fund, foot-ball-istii clasei arunca cu gogolase mari de hartie: vai de urechile si capetele celor ce se incumenta sa mai astepte in banci! Sportul e sport si cine nu iubeste sportul merita loviturile mingiilor de hartie care sboara dintra€™un colt in celalt cu viteza unor mici ghiulele. In mijlocul acestui mic si galagios infern in care cei mai multi intrevad inceputul vacantei, cativa discuta. Un roscovan povesteste vecinului cum, pentru prima oara, a descoperit anul trecut ca "mos Craciun" este soferul vecinului pe care la€™a "prins" odata in camera guvernantei... - Cand m-a intrebat "Mos Craciun" daca invat bine, i-am raspuns destul de intepat: "desi­gur", pentru ca invat in camera guvernantei noastre... "Mos Craciun" a clipit siret din ochi vindecat pentru totdeauna sa ma mai intrebe "chestiuni delicate"... Altul, ceva mai micut, povesteste intamplarea de acum cativa ani cand n-a dormit toata noaptea, asteptand pasii mosneagului care avea sa aduca un pom incarcat cu daruri... Mosneagul a venit, a batut la geam, sia€™n loc de pom a lasat o scrisoare: "anul acesta nu capeti nimic, pentruca te-am vazut odata fumand un capat de tigare"... - Am plans pentru ca nu facusem in viata mea un asemenea pacat. In urma, dupa vacanta, am aflat ca Niculescu I. Virgiliu, colegul meu de banca, facuse o asemenea gluma... Ultima ora de curs. Dirigintele clasei vorbeste cu glas domol despre "datoriile elevilor in vacanta", despre insemnatatea zilelor de sarbatoare si despre morala ce se desprinde pentru fiecare copil care trebue sa creada in invatatura, sfatul si pilda Mantuitorului. Toate capetele numai "ochi si urechi" - asculta cuvintele miscatoare ale batranului si blandului dascal, care graeste atat de frumos!  Parfumul amintirilor "Vacanta mult asteptata, bine ai venit! Tu esti visul de toata ziua al miilor de copii imbujorati la gandul minunilor si bucuriilor tale. Celor mici le daruesti o imparatie fara de pereche, in care fiecare vede o poveste fermecata; celor mari, parfumul amintirilor departate, cand erau si ei micuti: a fost odata... Ma revad si eu scolar sarguincios in preajma acelor vacante, pe care le asteptam cu evlavie... Pe atunci Mos Craciunul nostru era "autentic" in atmosfera vietii patriarhale in care am crescut..." Ilustratiunea Romana, 14 decembrie 1932 "In exuberanta si nestapanita bucurie a celor cuprinsi de febra «vacantei care Incepe», este totusi un cap micut si trist care contrasteaza cu toate celelalte... Un copil blajin, cu ochi cuminti, care priveste prin geam in albastrul zarii departate... Un orfan pentru care vacanta, afara de odihna zilelor, nu-i aduce nici o alta bucurie... gandeste, poate, micutul, la colegii sai pe care un camin incarcat cu bunatati si daruri ii asteapta cu drag; la camarazii carora soarta le-a harazit parinti, frati, surori - lumina tuturor bucuriilor; la sarbatorile cari se apropie, triste ca sufletul sau.." Ilustratiunea Romana, 14 decembrie 1932