Luna decembrie merge mai incet, luneca pentru ca e plina de Sarbatori: Craciunul, 1 Decembrie, Sfantul Nicolae. Jurnalul National: Tot in decembrie este ziua cand la Caiuti, in Moldova, s-a nascut Domnul Radu Beligan. La 14 decembrie... Acum vreo trei ani, lucram ceva impreuna. Mi-a spus: Radu Beligan: - Maine e 6 decembrie!   Jurnalul National: E Sfantul Nicoale! Domnul Radu Beligan. Da, dar o sa fie si ceremonia mea de investire cu Legiunea de Onoare la Ambasada Franceza.   Jurnalul National: Frumos cadou! Domnul Radu Beligan. Un cadou trimis de tata!   Jurnalul National: Cum? Domnul Radu Beligan. Pe tata-l chema Neculai!   Jurnalul National: Vine si ziua dumneavoastra in curand. Cati ani? Domnul Radu Beligan. Un an!   Jurnalul National: Reformulez... Sunteti in deceniul...? Domnul Radu Beligan. E o gluma proasta a unui calendar pe care eu nu-l recunosc. Eu sunt actor. In arta, timpul se masoara cu altfel de ceasornice. Eu nu am adunat ani, ci mai multe tinereti succesive.   Jurnalul National: Cum adica tinereti succesive? Domnul Radu Beligan. Eu nu privesc inapoi cu manie, ci cu adanca recunostinta pentru toti cei de la care am invatat inefabila si pieritoarea arta a actorului, care se stinge o data cu amintirea ultimului contemporan.   Jurnalul National: Toate drumurile duc la teatru? Domnul Radu Beligan. Da. Restul e tacere.   Jurnalul National: Va pot spune "La multi ani!"? Domnul Radu Beligan. NU! Detest asta!     PENTRU CETATE. Asta era in 2003-2004. Astazi, domnul Beligan se odihneste un pic la Spitalul Elias. La urma urmei, viata nu e un basm. Sunt perioade din viata care ne pun la incercare. Domnul Beligan joaca mai mult ca un absolvent in primul an de teatru. Este fericit, mereu in turneu, pe dru­muri. Domnul Beligan doreste o fericire perpetua. Totdeauna le­ga­ta de teatru. E spiridusul din oglinda. E tinerete fara ba­tra­ne­te. Domnul Beligan da putin, ia mult, dar construieste imens pentru ceilalti, pentru cetate. Doam­nelor, domnilor, deci sa su­por­tam acest soc al genialitatii. Spu­nea domnul Beligan cu sase ani in urma: "Este minunat sa im­pli­nesti 80 de ani si sa faci rolurile pri­n­cipale de patru piese de succes. A fi batran este contrariul a ceea ce se crede in mod curent. A im­ba­tra­ni inseamna a arunca peste bord ide­ile preconcepute. Inseamna a de­veni mai usor, mai liber. Avea dreptate Picasso cand spunea ca-ti trebuie mult timp ca sa devii ta­nar!". Domnul Beligan obosit? Bolnav? Nuuu! "SUPRAROMUL, INTRAOMUL - cum spune UNAMUNO - trebuie cautat. Nu deasupra noastra, ci inlauntrul nostru, acolo unde locuieste Dumnezeu." Domnul Beligan e foarte iubit de Dumnezeu. Cum sa scriu despre domnul Beligan? Iti trebuie curaj pentru asta. Poate ca eu sunt o curajoasa. El exista de mai bine de sase de­ce­nii pe acel podium stralucitor nu­mit succes. E un demon al eclipse-lor si al iluziilor, un ACTOR MARE haruit de Dumnezeu. Un aris­tocrat al culturii. Prizonier al pro­priei firi, a dat teatrului viata sa. Priveste lumea prin ochelarii fu­murii cu rama groasa. Are o mo­bi­litate neverosimila. Domnul Beligan traieste liber la varsta unei adolescente perpe­tue. Cinism rece si elegant. Un echi­libru de netulburat. Securita­te psihologica de neatacat. Simbo­lu­ri secrete. Zambet crud. Permanent melancolic si vulnerabil. E un om bun? E un om rau? Nu stiu. E un om cu mari calitati, si reversul trebuie sa fie si el pe masura. Iar nevoia lui de a se cunoaste pe sine l-a facut sa-si apere cu forta unei salbaticiuni sistemul valoric, si mai ales locul foarte sus unde si-a castigat dreptul de a sta. Farmec inefabil. Spunan­du-i "La multi ani!", desi stiu ca nu-i place, "sanatate si berechet" - ura­re ce-o stiu de la Tudor Mu­sa­tescu, prietenul dumnealui - ma gandesc ca cel mai nimerit ar fi sa aduc aici cateva marturii, portrete, ganduri despre domnul Beligan, care sigur vine de pe alta planeta. Anul 1944. Soare Z. Soare re­gizor de teatru: "Radu Beligan, zis Co­costarcul, zis Barzoiul, zis Sar­pele cu ochelari. Ceva subtire si lung ca un sparanghel fiert. O gan­ga­nie curioasa pusa la lupa. Un omulet desprins dintr-un grup de Daumier. In aparenta timid ca o fata-n noaptea nuntii. In fond - un in­crezut. Are despre dansul o pa­­re­re excelenta, care intamplator e si justa. Inteligent. Actor unic in fe­lul lui. Intra-n scena neobservat. Deschide gura si mormaie in­cet, taraganat, cu o voce plan­ga­toare, nazala. Scoate toate efectele. A jucat langa cei mai mari actori fara sa fie o secunda adumbrit". Ossia Trilling, ziarista, 1965 - Dictionary of Contemporary Thea­tre: "Viata lui Radu Beligan sub comunism nu a fost inrosita, daca a putut juca un astfel de Beranger in piesa lui Eugen Ionesco. Farmec inefabil, aparenta lipsa de efort, abordare autentica, forta unei soapte, subtila tristete a unui zambet...". Camil Petrescu, dramaturg, 1944: "Oricine il priveste fie si o singura clipa pe Radu Beligan nu poate sa nu observe ca omul acesta este un semn de intrebare. In teatrul romanesc, Radu Beligan este chiar un semn de intrebare. Un moment permanent de ne­du­me­rire si pana la urma de neliniste pentru tot ceea ce este asezat, cuminte, convenit in lumea actuala de la noi. Va strecurati la iesire prin imbulzeala aceea (la piesele la care joaca Beligan e de obicei na­va­la de public) si nu e imposibil sa auziti vreun «om de teatru» ca Beligan nu e actor. In realitate, Beligan nici nu-i actor. E un poet plin de sub­tilitate, un carturar cat trei aca­demicieni". Citesc si-l intreb pe domnul Beligan, uimita ca nu s-a schimbat deloc: - Cati ani aveati cand v-a facut Camil Petrescu acest portret? ... - 26 de ani!, imi raspunde.   SILUETA JUVENILA. Du­mit­ru Radu Popescu, scriitor, 2002: "Be­­ligan e un nume care a devenit un cuvant. Nu mai e nevoie sa spui si Radu ca sa intelegi ca e vorba des­pre incomparabilul Radu Beligan". Valentin Lipatti, politician, 1988: "Radu Beligan a implinit astazi 70 de ani. Lucrul pare de necrezut, caci, pentru el, timpul a ramas pe loc. O fizionomie care sfideaza trecerea anilor. Aceeasi si­lueta juvenila. Acelasi aer distrat subliniat, de o ironica melanco­lie. Radu Beligan nu s-a schimbat si a durat identic cu el insusi ase­me­nea fenomenelor naturii". George Banu, cronicar drama­tic, 1967: "Beligan are puterea de a modifica permanent tensiunile". Alan Loius, ziarist englez, 1981: "Romania! O zona geografica ce-a fost neglijata. Dar in 1981 la Bu­curesti s-a mutat centrul teatrului european, pentru ca romanii fac cele mai bune spectacole. Re­gi­mul co­munist, saracia, haosul eco­no­­mic nu au putut impiedica spectaco­lele fantastice. Cand soferul de taxi a aflat ca ma duc sa-l vad pe Radu Beligan s-a intors consternat spre mine: - Cum il cunoasteti pe Radu Beligan? E un mare artist.   BASTON DE MARESAL. Va­len­tin Silvestru, cronicar drama­tic, 1975: "Cand vedeti trecand pe stra­da sau pe scena aceasta silueta sub­tire, leganata, acest tip facut din linii ascutite, traversate de un suras IRONIC - BONOM, cu aceas­­ta frunte culta sub streasina careia se afla doua lumini scormo­ni­toare, amintiti-va ca teatrul ro­manesc da lumii in fiecare ano­timp istoric actori extraordinari. Ce-a fost Matei Millo pentru vremea lui si Nottara pentru a sa e as­tazi Beligan pentru NOI. Nu e nu­mai un mare artist, ci si un car­tu­­rar animator, profesor, presedinte­le I.T.I. (Institutul International de Teatru). Prin numele sau ne ves­­­nicim putin si noi, contempora­nii sai". N. Carandino, politician, scriitor, 1942: "Acest tanar poarta in ranita lui Bastonul lui de maresal. L-am vazut alaturi de Ion Iancovescu in «Orasul fara avocati», de Nicollo Manzari. Personajul sau - slab, famelic, in zdrente, in stare de mizerie absoluta. Toata sala a izbucnit intr-un ras homeric. Radu Beligan era ca o scobitoare, iar slabiciunea ii accentua dezechilibrul trasaturilor. Fiecare silaba serioasa era acoperita de aplauze. A castigat o tehnica a lui care contrazice legile de dictiune, de fra­za­re, dar care are o expresivitate ire­zi­­s­tibila. Radu Beligan nu se mul­tu­meste sa-si speculeze defectele fi­zice sau umorul natural. L-am re­mar­cat imediat si am scris randuri premonitorii". Eugen Ionescu, dramaturg, 1965 (aparut in Romania Libera): "Cred ca Beligan este unul dintre cei mai mari actori contemporani".   FORTA MORALA. Cristina Du­mi­tres­cu, cronicar dramatic, 1998: "Ha­rul nu se imita, spiritul nu poate fi trucat. Ceea ce este exemplar in cariera maestrului este faptul ca la 80 de ani ritmurile vietii profesionale sunt aceleasi ca la 30. La multi ani, dle Beligan!". Dragos Protopopescu, critic, ziarist, 1948: "Beligan - un bat desirat, uns cu luna si var... - Var, de ce var?... Var! Albul lui Pierrot". Victor Ion Popa, dramaturg, 1942: "Radu Beligan este unul dintre cei mai autentici comici din cati am vazut pe lume". Jean de Beer, 1977: "Radu Beligan in «Richard III» de Shakes­peare este singuratic ca o fiara. Privirile lui sunt ganduri, miscarile lui sunt fapte". Domnul Beligan, despre el insusi: "Eu sunt un las curajos. Stii ca, atunci cand Ceausescu a vrut sa puna pe frontispiciul Teatrului National «Complexul Cultural Cantarea Romaniei», eu am avut pentru prima data un curaj mare si i-am scris fostului presedinte Ceausescu ca, daca nu ramane Teatrul National «I.L. Caragiale», imi dau foc?   Jurnalul National: V-ati fi dat foc? Domnul Radu Beligan. Ei, contam si eu pe o reactie umana din partea lui. Se pare ca a fost foarte impresionat de acel «imi dau foc». Asa ca firma Teatrului National «I.L. Caragiale» a ramas unde trebuie".   CURAT MURDAR. In 1999, Radu Beligan marturisea: "Scum­pii mei... cu ocazia a zece ani de la Revolutie, Adevarul a facut o ancheta printre intelectuali cu tema «Ce v-a adus Revolutia?». Am sa va raspund cu un citat din Ca­ragiale, un citat mai putin cu­nos­cut: «Carevasazica e cuminte sa nu prea laudam vremile, nici pe cele trecute, nici pe cele prezente. Ba eu cred ca ar fi cuminte sa nu prea laudam vremile, nici pe cele trecute, nici pe cele prezente. Ba eu cred ca ar fi cuminte sa nu le prea laudam nici pe cele viitoare». Revo­lu­tia care a adus multe lucruri mi­nu­nate in viata noastra mie, personal, mi-a dat niste suturi in fund care m-au propulsat si m-au revitalizat, astfel incat astazi sunt mai tanar si mai dornic de munca decat in tinerete".   Jurnalul National: Dle Beligan, spuneti-mi o replica din Caragiale. Una - prima care va vine! Domnul Radu Beligan. Misel, curat misel. Murdar, curat murdar!   Jurnalul National: Dle Beligan, acum, cand ati implinit 85 de ani, ce va doriti cel mai mult? Domnul Radu Beligan. Sa muncesc ca un drac si sa traiesc civilizat in tara mea!   EPITETE. De cand am adunat ganduri, marturisiri, vorbe pentru o carte au mai trecut doi ani. Intre timp, domnul Beligan traduce, joaca, pune-n scena, face tur­nee multe, nenumarate, il vezi la tot felul de mondenitati, scrie, ia pre­mii de toate felurile, mai cade si pe scari, pentru ca sa se mai odihneasca un pic. Mana lui Dumnezeu. Domnul Beligan e un monument national. Isi schimba epi­te­te­le ca un seismograf din insulele ja­poneze. Domnul Beligan? Stiti cum e domnul Beligan? Triumfator, ba­nui­tor, surprinzator, fioros, ne­su­fe­rit, maret, inghetat, febril, ne­mul­tumit, vesnic nemultumit, ne­drept, riguros, imperial, expresiv, de­tasat, imposibil, impasibil, spontan, dulce, dezinvolt, nuantat, pa­ni­cat, ironic, stangaci, serios, im­por­tant, multilateral, tulbure, so­vai­tor, las, virtuos, rafinat, disperat, fals, abil, prabusit, crud, nauc, echi­librat, pofticios, hulpav, co­pi­la­ros, lacom, tolerant, briliant, ipo­hon­­dru, carcotas, tradator, cabotin, in­diferent, inflexibil, alunecos, de­cent, moral, demn, imoral, comic, cuminte, tenace, suspect, gingas.   BOLNAV DE HAMLET. O marturisire a domnului Beligan care ma urmareste, ma ob­se­deaza, ma... Jurnalul National: Ati vrut sa jucati Hamlet? Domnul Radu Beligan. Hamlet a fost obsesia familiei noastre. Tatal meu, care era probist la Teatrul National din Iasi, fascinat de aceasta piesa, de acest personaj, a cerut dublura la rolul Hamlet jucat de unul dintre cei mai mari actori ai vremii: State Dragomir. Nu l-a jucat, iti dai seama... Iar la doamna Bulandra la clasa de actorie eu am repetat Hamlet.   Jurnalul National: Oare noi, actorii, ne tragem din Hamlet? Domnul Radu Beligan. Din mintea lui Hamlet.   Jurnalul National: Deci, chiar ati vrut sa-l jucati pe Hamlet? Domnul Radu Beligan. Daca am vrut? Am fost bolnav de Hamlet.   Jurnalul National: Ati fost la Elsinore? Domnul Radu Beligan. Da. Inima mi-a batut ca o pasare pana am ajuns. Odata ajuns acolo, mi-am zis iata castelul lui Hamlet. M-am indreptat spre terasa cu tunurile indreptate spre tarmul suedez. Si am rostit in gand: "O that this too/ Too sold flesh". Si deodata am avut atunci sentimentul ca rolul pe care nu l-am jucat, pe care nu-l voi juca niciodata e al meu, mi-e familiar ca dupa sute de reprezentatii. Dupa acest pelerinaj sentimental, care a deschis rani secrete, m-am oprit la coltul strazii la Prins Hamlet Hotel. Putea oare fabuloasa ima­ginatie a lui Shakespeare sa nascoceasca si asta? Ca numele eroului perdant si tragic sa devina firma unui hotel-restaurant? M-am oprit la o masa si am baut o bere.    Sase decenii Radu Beligan a jucat timp de sa­se decenii in peste 80 de ro­luri pe scena si 30 in film. Din vas­ta filmografie, aducem amin­te: "O noapte furtunoasa", "Visul unei nopti de iarna", "Rasuna va­lea", "O scrisoare pierduta", "Ex­­pl­o­zia", "In­toar­cerea lui Magell­an", "Cuibul salamandrelor", "Au­rel Vlaicu", "Ian­cu Jianu", "Ho­rea", "Trahir" si "Dupa-amiaza unui tor­tionar", in regia lui Lucian Pinti­lie. A interpretat roluri celebre, cum ar fi caractere ale drama­tur­gilor literaturii romane: Ion Luca Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Musatescu si universale: William Shakespeare, Carlo Gol­doni, An­ton Cehov, Maxim Gorki, Albert Camus, Umberto Eco etc.     "Cum sa scriu despre domnul Beligan? Iti trebuie cu­raj pentru asta. Poate ca eu sunt o curajoasa. El exis­ta de mai bine de sase de­ce­nii pe acel podium stralucitor numit succes. E un de­mon al eclipselor si al iluzii­lor, un ACTOR MARE ha­ruit de Dumnezeu. Un aris­to­crat al culturii" Rodica Mandache   "Oricine il priveste fie si o sin­­gura clipa pe Radu Beligan nu poate sa nu observe ca omul acesta este un semn de intrebare. In tea­trul romanesc, Radu Beligan este chiar un semn de in­­t­rebare. Un moment per­ma­­nent de neliniste pen­­tru tot ceea ce este ase­zat, cuminte" Camil Petrescu   "Pentru Radu Beligan, timpul a ramas pe loc. O fi­zio­no­mie care sfideaza trece­rea anilor. Aceeasi silueta ju­venila. Acelasi aer distrat su­bliniat de o ironica me­lan­colie. Radu Beligan nu s-a schimbat si a durat identic cu el insusi asemenea fe­no­menelor naturii" Valentin Lipatti Titluri de onoare Nascut la 14 decembrie 1918, comuna Galbeni, judetul Bacau, Radu Beligan a studiat Dreptul si Filosofia la Bucuresti, folosind bursa ofe­rita de facultate pentru a-si plati taxele la Conservator. Conservatorul a ramas insa pe locul doi atunci cand Radu Beligan a devenit actor de comedie. Este societar de onoare al Teatrului National "I.L. Caragiale" din 2001. A fost, pe rand, profesor al Institutului de Teatru si Film, director al Teatrului de Comedie, director al Teatrului National, presedinte activ (1971), si apoi presedinte de onoare pe viata (1979) al Institutului International de Teatru. La 27 martie 1977, Radu Beligan este autorul mesajului international pentru Ziua mondiala a Teatrului, difuzat in intreaga lume. Intre 1971 si 1978 devine copresedinte al Festivalurilor Internationale de Teatru si Muzica organizate de UNESCO. Printr-un decret al Ministerului Afacerilor Culturale al Frantei, a fost numit membru in Consiliul Superior al Teatrului Natiunilor. Totodata, Radu Beligan a fost semnatar al Apelului Artistilor pentru Securitate si Cooperare in Europa (Helsinki, 1985), alaturi de Woody Allen, Harry Belafonte, Gunther Grass, Meryl Streep, Liv Ulman etc.  
"Eu sunt un las curajos. Stii ca, atunci cand Ceausescu a vrut sa puna pe frontispiciul Teatrului National «Complexul Cultural Cantarea Ro­ma­niei», eu am avut pentru prima data un curaj mare si i-am scris fostului pre­sedinte Ceausescu ca, daca nu ramane Teatrul National «I.L. Caragiale», imi dau foc?" Radu Beligan "Domnul Beligan? Stiti cum e domnul Beligan? Triumfator, banuitor, surprinzator, fioros, nesufe­rit, maret, inghetat, febril, nemultumit, vesnic ne­mul­tumit, nedrept, ri­guros, imperial, expresiv, detasat, imposibil, impasibil, spontan, dulce, dezinvolt, nuantat, panicat, ironic, stangaci, serios, important..." Rodica Mandache