In aceste zile cand proclamarea unilaterala a independentei provinciei Kosovo pare iminenta, tot mai multi specialisti avertizeaza cu privire la primejdia pe care acest precedent o constituie pentru securitatea si stabilitatea statelor europene, si nu numai. Dar nu doar precedentul juridic este periculos. Acesta este numai unul dintre numeroasele aspecte care demonstreaza ca interventia NATO din 1999 a facut mai mult rau decat bine regiunii. In lucrarea "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei", Centrul de Studii Strategice IntelMedia trece in revista consecintele dezastruoase ale controversatei operatiuni, de la catastrofele ecologice, la falimentul misiunilor de mentinere a pacii, si de la recrudescenta crimei organizate, la penetrarea gruparilor extremiste islamice in inima Europei. Va prezentam, in avanpremiera, cateva fragmente din aceasta lucrare, aflata in curs de aparitie. Intertitlurile apartin redactiei. (Victor RONCEA)
Efectele razboiului asupra tarilor dunarene
NATO a declansat in 1999 un adevarat razboi chimic asupra Serbiei, cu consecinte asupra tuturor locuitorilor Europei Centrale si de Est. Atacurile aeriene au provocat ceea ce s-a considerat a fi o adevarata catastrofa ecologica. Bombardamentele NATO au schimbat natura Serbiei, dar si a intregii regiuni inconjuratoare, ecosistemul suferind daune teribile, necuantificate pana acum. Conform BBC, un savant britanic a afirmat in cadrul unei conferinte despre efectul bombardamentelor cu uraniu ca, in Balcani, exista pericolul unei adevarate "epidemii de cancer". Omul de stiinta Roger Coghill afirma ca rezultatul bombardamentelor americane ar putea fi cauza a peste 10.000 de decese provocate de cancer incepand cu 1999, transmite BBC. Coghill a sustinut ca exista dovezi ca si in alte zone din Balcani, nu numai in Serbia, nivelul radiatiilor de dupa bombardamente s-a ridicat cu 25% peste standardele normale, dand drept exemplu un studiu efectuat in Grecia si un altul din Bulgaria.
In Romania, in perioada bombardamentelor, in zonele de granita vegetatia se uscase brusc in urma unor "ploi acide". Autoritatile romanesti nu au dat insa publicitatii rezultatele studiilor privind poluarea Romaniei si afectarea populatiei in urma norilor radioactivi.
Bombardamentele, au subliniat in repetate randuri reprezentanti ai unor institutii europene specializate, au lasat semne pe termen lung asupra mediului inconjurator si asupra calitatii vietii umane. Organizatiile si institutiile care se ocupa de protectia mediului au protestat in repetate randuri atragand atentia ca toate acordurile internationale in privinta mediului (Stockholm, Geneva, Haga, Rio de Janeiro si Kyoto) au fost total ignorate. Conform avertismentelor directorului World Wildlife Fund Danubian-Carpathian Program, Peter Weller, apele internationale de suprafata: raul Sava, Dunarea cu Delta Dunarii si Marea Neagra au fost puse in pericol din cauza distrugerilor de la rafinariile si combinatele chimice si petrochimice din Novi Sad, Belgrad si Pancevo, aproximativ 10 milioane de oameni care foloseau apa potabila din aceste rauri fiind afectati.
Majoritatea resurselor de apa ale Iugoslaviei au fost contaminate prin eliberarea in mod direct a substantelor nocive precum clor lichid, clorura de vinil, acizi, soda caustica, cianuri, fenoli, electroliti, benzen, toluen, saruri de potasiu, amoniac, uree si alti compusi chimici toxici in apa raurilor, prin sedimentarea produselor de combustie folosite de avioane de bombardament si cele rezultate din utilizarea munitiei explozive. Panza de apa freatica poluata prin infiltrarile de substante toxice din straturile superioare ale solului va fi toxica pe o perioada foarte indelungata, avertizau specialistii si organizatiile ecologiste.
Apoi, distrugerea utilajelor industriei chimice, petroliere si farmaceutice din vecinatatea imediata a marilor orase ca Belgrad, Novi Sad, Pristina, Pancevo, Subotica, Smedero, Cacak, Krusevac, a provocat eliberarea unor cantitati uriase de substante periculoase cum ar fi, compusi policarbonatici, dioxina, mercur, clor, amoniac, oxizi de azot, dioxid de sulf, monoxid de carbon, benzen, hidrocarbonati, floruri de hidrogen, cloruri de hidrogen si a particulelor continand metale grele. Incendiile si arderea reziduurilor chimice folosite in industria materialelor plastice si ingrasaminte au emanat mari cantitati de amoniu, nori toxici de gaze adunandu-se asupra acestor orase.
Raidurile cancerigene
Americanii au folosit in atacul asupra Iugoslaviei inclusiv proiectile cu uraniu saracit. Particulele de uraniu microscopice, rezultate in urma exploziilor, s-au raspandit in aer si pe sol - leucemiile si bolile provocate de radiatii urmand sa afecteze, pe termen lung, mai ales copiii. In plus, arderea si eliminarea gazelor provocate de cele peste 30.000 de raiduri ale avioanelor NATO de la bazele aeriene si portavioanele din Adriatica si Mediterana si gazele toxice rezultate in urma detonarii a zeci de mii de tone de material exploziv greu au deteriorat stratul de ozon, bariera naturala impotriva ultravioletelor, afectand populatia si cauzand poluarea permanenta a solului si pagube imprevizibile asupra intregii flore si faune, nu numai din Iugoslavia, dar si din sud-estul Europei si intregul bazin mediteranean. Efectele acestor poluari vor fi de lunga durata avand in vedere ca este vorba de materii care sunt cancerigene si care practic nu se absorb. Stratul superior al solului mai este afectat si din cauza patrunderilor particulelor cu petrol, uleiuri de transformator (PCB), mercur si cadmiu pe o adancime limitata si in locuri bine determinate. Consecinta acestei contaminari este eliberarea, pe termen lung, a substantelor si compusilor chimici in panzele de apa freatica.
Ploile chimice au alterat si ele direct viata raurilor si au afectat produsele agricole. Bombardamentele asupra rafinariilor de petrol din Novi Sad, Belgrad si Pancevo au provocat la vremea respectiva deversari de petrol pe Dunare, intinse pe 15 km lungime si 400 m latime, care au otravit apa fluviului si malurile lui.
Dupa bombardamentele de mai multe zile asupra complexului chimic de titei din Pancevo (Rafinaria de titei din Pancevo, HIP "Petrohemija", HIP "Azotara") nivelul de toxicitate in aer a atins cote incredibile, imediat dupa bombardament, de peste 18.000 ori peste norma admisa. Norul poluant care s-a format pe o intindere de zeci de km continea materiile produse de arderea vinilhidromonomerilor, clorului, oxidantilor de clor, amoniacului, oxizilor de azot, produselor de la arderea titeiului si a combustibililor si altor produse secundare si necontrolate. Evident, norul s-a miscat si spre Romania, afectand locuitorii din orasele de la granita de vest. Chiar daca serviciile specializate au condus atunci studii privind gradul de afectare a romanilor, politica din acele zile nu a permis ca acestea sa devina publice.
Precedentul Kosovo antreneaza destabilizarea regiunii
In august 1999 reprezentantul Inaltului Comisariat ONU pentru problemele refugiatilor, Dennis McNamara anunta ca "UNCHR nu poate sustine intoarcerea sarbilor si tiganilor in provincia Kosovo", precizand ca la acea vreme numarul total al sarbilor si tiganilor izgoniti din Kosovo ar fi fost de 180.000. Tot in aceeasi luna, Bernard Kouchner, administrator provizoriu al Natiunilor Unite in Kosovo, exploda public la adresa liderilor UCK, avertizand: "Rabdarea mea a ajuns la capat". El a reprosat albanezilor militanti, respectiv liderilor UCK, politica sistematica de reprimare a populatiei sarbe si a celorlalte minoritati din Kosovo, crimele, jafurile, rapirile si incendierile care au dus la exodul ne-albanezilor din provincie.
Inaltul reprezentant al ONU a subliniat, referindu-se la purificarea etnica practicata de UCK: "Daca sarbii pleaca din Kosovo va insemna ca suntem invinsi, iar razboiul a fost purtat in zadar". La randul sau, ministrul italian de Externe, Lamberto Dini, a exprimat la putina vreme un punct de vedere impartasit in mai toate cancelariile europene, afirmand ca "ONU nu a intrat in Kosovo pentru a oferi provincia sefilor UCK". Dini a mai adaugat ca, pentru Occident, "un Kosovo independent va deveni un factor de destabilizare pentru Balcani, din cauza precedentului pe care l-ar reprezenta".
Tendinta centrifuga a provinciei Kosovo, prezenta Tiranei in ecuatie si amenintarea pe care o astfel de tendinta o reprezinta pentru Macedonia, unde o importanta minoritate albaneza clameaza un statut asemanator celui pretins de albanezii kosovari deranjeaza atat Grecia, cat si Bulgaria, state ce-si revendica, tot pe temeiuri istorice micuta FYROM (Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei). Reprezentanti ai guvernului maghiar au exprimat la randul lor, cu privire la Voivodina, unele opinii ce configureaza intentia Budapestei de a aduce zona mai aproape de sfera de interese maghiare.
Muntenegru, paradisul financiar al mafiei italiene si nu numai, a manifestat de asemenea pentru separatism, alimentat de grupuri din Italia si Germania, care au oferit parghia financiara necesara pentru a usura desprinderea. Daca tendinta separatista se accentueaza, Serbia va deveni, intr-un termen scurt, la scara istorica, un teritoriu foarte mic, fara acces la Mediterana, lipsita de circulatie comerciala si rute de acces, fara baza agricola alimentara, aflata in Voivodina, fara acces la resurse minerale strategice, aflate in Kosovo, si deja lipsita de importanta baza industriala, concentrata acum in Croatia si Slovenia.
Paradoxul UCK: arma musulmana in mana americana
Optiunea inarmarii masive a UCK pentru a duce razboiul pe uscat in timp ce NATO continua sa loveasca din aer, in 1999, nu putea ramane fara consecinte asupra frontierelor balcanice, marind instabilitatea in zona. Membrii de varf ai UCK, cum ar fi comandantul militar Agim Ceku, croat aflat pe lista de suspecti ai Tribunalului Penal International, si alti apropiati ai lui Hashim Thaci, "parteneri" ai puterilor atlantice si europene care au intervenit in Kosovo in 1999, sunt suspectati de crime de razboi, de implicare in trafic de droguri, armament si alte activitati ilicite din ce in ce mai agresiv conduse impotriva capitalelor europene. Astazi, cei doi s-au transformat din fosti lideri de gherila terorista in "politicieni".
UCK era alcatuit initial din fosti ideologi marxist-leninisti, musulmani insa, cu conexiuni stranse cu centrele islamice teroriste. Teheranul sponsorizeaza UCK inca din 1997, iar obiectivul principal al Iranului in Kosovo a fost consolidarea comunitatii musulmane in scopul intaririi axei strategice Sarajevo-Tirana. Criza din Albania a facut loc Iranului, Garzile Revolutionare Iraniene incepand sa antreneze membri UCK, organizatie care a obtinut de altfel sprijinul a numeroase grupuri islamiste, de la mujahedini pana la ceceni. Departamentul american al Apararii confirma, in data de 20 august 1998, ca organizatia Al-Queda a lui Osama ben Laden sprijina luptatorii musulmani din Bosnia si Kosovo, iar in luna februarie a aceluiasi an Robert Gelbard, trimisul special al administratiei Clinton in Kosovo condamna si actiunile UCK, care isi asumase public responsabilitatea pentru o serie de atacuri teroriste asupra unor tinte sarbe. "Condamnam ferm actiunile teroriste din Kosovo. Fara nici un dubiu, UCK este un grup terorist", spunea atunci Gelbard (AFP, 2/23/98).
Kosovo sperie Europa
Kosovo a devenit o adevarata fortareata a crimei organizate, iar in ultimii ani de dupa razboiul din 1999, politiile capitalelor europene semnaleaza suprematia mafiei din zona pe piata drogurilor, a prostitutiei si traficului de armament. Provincia Kosovo tinde sa devina pentru redutabila mafie albaneza ceea ce este regiunea separatista a Gagauziei pentru mafia bulgara, respectiv un cap de pod si o republica privata a baronilor afacerilor criminale. Kosovo mai are o asemanare cu Transnistria: toate institutiile europene sunt speriate de posibilitate ca o Serbie cu un Kosovo mafiot sa intre in Uniunea Europeana
Anticiparea existentei unui plan ce viza crearea unei noi situatii geopolitice in aceasta parte a Balcanilor apartine fostului dictator comunist albanez Enver Hodgea care a lansat deseori atacuri dure la adresa Iugoslaviei, afirmand ca albanezii sunt "divizati in trei foste entitati iugoslave: Serbia, Muntenegru si Macedonia. El a cerut in mod deschis modificarea statutului provinciei Kosovo, iar proiectul a ramas o constanta caracteristica tuturor guvernarilor care au urmat in Albania. Acest plan al dictatorului comunist ar fi trebuit sa aiba trei etape: in primul rand, Kosovo trebuia sa obtina statutul de republica in cadrul Federatiei Iugoslave, apoi, toate teritoriile locuite de etnicii albanezi in Serbia, Muntenegru si Macedonia trebuiau reunite intr-o unitate compacta in cadrul federatiei, iar in urmatoarea faza aceasta unitate trebuia sa decida parasirea Iugoslaviei, fie printr-un referendum asupra independentei, fie prin mijloace violente, rebeliune armata sau secesiune. In final, republica secesionista se unea cu Albania.
Cartelul Medellin Balcani si Jihadul islamic
Organizati din punct de vedere social in familii extinse unite in aliante de clan, albanezii din Kosovo domina mafia albaneza din sudul Balcanilor. In afara de Kosovo, aceasta este activa si in nordul Albaniei si vestul Macedoniei. Narco-terorismul albanezilor din Kosovo este pe cale sa creeze un sindrom columbian in sudul Balcanilor, asa-zisul "Medellin Balcanic", fiind alcatuit din mai multe orase de frontiera.
Pe langa aspectul afacerilor cu caracter criminal exista si evidenta infiltrarii unor organizatii musulmane dintre cele mai extremiste, care sub fatada unor nevinovate organizatii de caritate si solidaritate islamica isi instaleaza deja in regiune solide avanposturi ale Jihadului.
Desfasurarea steagului "semilunei" din Kosovo in Bosnia, via Sandzak, a fost un obiectiv discutat inca din 1995 la sedinta Internationalei Islamice de la Khartoum. "Internationala Islamica Albaneza, o asociatie informala a organizatiilor albaneze musulmane, se pronunta pentru o abordare mai radicala a situatiei din regiune. S-au intersectat mai multe planuri si proiecte de actiune islamica, dintre care unele au devenit astazi cunoscute.
Unul dintre aceste proiecte era planul penetrarii iraniene in Albania, ce purta numele de "Initiativa Albaneza", initiat dupa Intalnirea Consiliului Suprem Economic Iranian de la inceputul lui 1998. Vicepresedintele Consiliului, Bezavah Navabi, noul coordonator al initiativelor social-economice in Albania, a luat parte la intalnire, impreuna cu alti oficiali influenti (ca Mohsen Nurbakan, guvernatorul Bancii Central Iraniene) si cu figuri de baza ale institutiilor si ministerelor iraniene.
Planul lui Navabi pentru promovarea pe termen lung a intereselor iraniene in Albania avea urmatoarele elemente:
- formarea unei baze comerciale operative aproape de "inima Europei" (Germania, Franta, Italia, Benelux, Elvetia);
- reintarirea axei strategice Sarajevo-Tirana, prin intensificarea prezentei subversive politice islamiste;
- organizarea unor avanposturi ale serviciilor secrete iraniene, care sa le permita organizarea de operatii si activitati de penetrare in Italia, Austria, Grecia si apoi pe intreg continentul european;
Operand prin organizatii si fundatii semi-oficiale iraniene, serviciul secret de la Teheran a creat contacte cu numeroase companii si oameni de afaceri islamisti in cele mai mari orase albaneze si a stabilit canale pentru a crea si finanta noile oficii reprezentative. Teheranul a facut in acelasi timp pasi concreti pentru a prezerva sprijinul economic si a strange legaturile cu Albania prin intermediul institutiilor bancare arabe. Institutiile financiar-bancare locale au stabilit legaturi cu cateva banci iraniene, legalizandu-se astfel prezenta acestei tari in toate domeniile de finantare. Mohsen Nurbakan a indemnat aceste banci sa investeasca in Albania, indiferent de profitul scazut si de factorii de risc.
State paralele pe fundamente mafiote
Mafia italiana a constituit o forta importanta si un aliat valoros al serviciilor iraniene. Apropierea geografica dintre Albania si Italia a cladit legaturi puternice intre canalele Mafiei din sudul Italiei si contrabandistii albanezi care deseori se folosesc de unele parti din teritoriul Muntenegrului pentru a-si imbarca transporturile spre vestul Europei.
In sectorul italian al Adriaticii, mafia napolitana a pus stapanire pe linia de comunicatie Brindisi-Tirana, transformand porturile aflate de-a lungul coastei italiene in noduri de receptie a cailor ilegale de intrare in tara si in UE. Cele mai active ramuri ale Mafiei sunt implicate in actiuni de spalare a banilor, trafic de droguri si de arme. In paralel, s-a marit procentul imigratiei ilegale, ceea ce a dat ocazia serviciilor secrete iraniene sa-si infiltreze agenti si teroristi in toate tarile europene.
Islamistii albanezi din provinciile Macedonia si Kosovo au construit imediat dupa razboi o retea vasta de trafic de heroina, ce se intinde de la campurile de opiu din Pakistan pana la piata neagra a traficantilor de arme din Elvetia. Se estimeaza ca aceasta retea transporta anual droguri in valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari in centrul Europei. Un raport elaborat de catre Agentia Federala Criminala din Germania conchidea, in 1999: "Etnicii albanezi sunt in prezent cel mai important grup care distribuie heroina in tarile occidentale".
Organizatia "Jihadul Islamic" opereaza in Albania si beneficiaza de fonduri importante. Este implicata in dezvoltarea micilor intreprinderi, construirea fabricilor mici si asigura locuri de munca in zona urbana si in alte regiuni sarace.
Un alt instrument de raspandire a influentei iraniene sunt si asociatiile islamiste sunnite "Al Harmayun" si "Al Muwafaq", ce recruteaza si antreneaza in general mujahedini albanezi pe care-i atrag datorita subventiilor enorme de care beneficiaza si prin posibilitatile de a avea posturi bine platite.
Turcia si Bulgaria
Nu doar Iranul sau alte state islamice isi manifesta interesul asupra regiunii Kosovo. Presedintele turc Suleyman Demirel a descris odata Turcia secolului 21 referindu-se la Albania si Kosovo ca la un singur stat. Turcii au contribuit la intarirea potentialului militar al Albaniei. De exemplu, in 1993, guvernul turc a acordat Albaniei un imprumut de 50 de milioane de dolari pentru achizitionarea de armament, sprijinind toate pozitiile anti-iugoslave ale acestei tari, antrenand membri ai Armatei Albaneze si ai organizatiilor teroriste din Kosovo. Una dintre bazele de antrenament ale Armatei Turce - in apropiere de orasul Boly - a fost rezervata pentru antrenarea teroristilor albanezi. Reconstruirea bazei navale de la Pasha Liman a provocat protestele vehemente ale Greciei ce a acuzat "prezenta militara islamica" in inima Balcanilor.
Mai recent, in Macedonia au aparut suspiciuni legate de realizarea unor contracte ale industriei de armament bulgare pentru Kosovo. Exista opinia ca bulgarii sunt interesati in sprijinul implicarii albanezilor macedoneni in conflict, ceea ce ar putea duce la dezmembrarea Macedoniei si ar da o noua sansa reafirmarii pretentiilor bulgare asupra Macedoniei.
Adevarata purificare etnica
Sub auspiciile UE si SUA, albanezii kosovari au intreprins un proces de curatire a provinciei Kosovo de sarbi si de aplicare a proiectului unei Albanii Mari, crimele si atrocitatile continuand si azi sub ochii KFOR. Trupele de mentinere a pacii in Kosovo nu isi respecta mandatul dat de Consiliul de Securitate al ONU, care prevedea respectarea integritatii teritoriale a Serbiei, repatrierea refugiatilor, indiferent de etnie, si garantarea vietii si drepturilor tuturor cetatenilor provinciei. Liderii KFOR recunosc adeseori ca nu au mijloace pentru stavilirea infractionalitatii.
Sosit intr-o vizita la Bucuresti, imediat dupa razboi, cunoscutul adversar vreme de un deceniu al regimului Milosevici, Vuk Draskovici, comenta astfel situatia din Kosovo: "Fortele democratice din Serbia au sperat ca trupele KFOR isi vor respecta obligatiile asumate si ca oamenii vor vedea punerea in practica a principiilor de umanism si justitie ale democratiei europene si americane. Ce vedem in schimb in fiecare zi? Calcarea in picioare a umanismului, calcarea in picioare a justitiei, calcarea in picioare a democratiei... sub ochii trupelor de mentinere a pacii, formatiuni militare sau bande de teroristi albanezi trec granita in Kosovo si ucid sau rapesc sarbi si ii fac prizonieri in Albania, in timp ce albanezii din Kosovo distrug bisericile sarbesti. In cateva saptamani dupa venirea KFOR in Kosovo peste 130.000 de sarbi au trebuit sa fuga din provincie pentru a scapa de represaliile bandelor albaneze." In opinia liderului sarb, -KFOR a distrus granitele dintre Albania si Kosovo, iar Kosovo este acum parte a unei Albanii largite; KFOR constituie o frontiera foarte puternica intre Serbia si Kosovo".
Reprezentantul Bisericii Ortodoxe sarbe, episcopul Atanasie Rakita, a afirmat ca peste 40 de biserici si manastiri, multe din secolele XIII si XIV, au fost distruse de etnicii albanezi, chiar sub privirile soldatilor KFOR. Doar italienii si romanii au incercat sa le apere. Bandele inarmate conduse de sefi ai fostei UCK si-au facut de cap fara opreliste, atacand uneori inclusiv soldati ai fortei KFOR considerati dupa parasirea provinciei de catre sarbi drept o piedica in calea obtinerii independentei totale a provinciei, ideal exprimat fara incetare de liderii UCK.
Esecul "intelegerii multietnice"
Proiectul Natiunilor Unite, de constructie a unei regiuni balcanice multietnice si multiculturale, daca a existat vreodata, cel putin declarativ, s-a dovedit un esec iremediabil in Kosovo, dupa cum a recunoscut chiar Bernard Kouchner, medicul pus initial pe post de guvernator al protectoratului regiunii. Americanii au plasat problema reconstructiei si a banilor in sarcina europenilor, care s-au trezit confruntandu-se cu grava problema a infiltrarii batalioanelor islamice pregatite de agentii CIA in chiar inima Europei.
Perspectiva unei pozitive coexistente multietnice este, deocamdata, o iluzie indepartata pentru Kosovo. Pana una alta, misiunea internationala in Kosovo este un esec, comparativ cu intentiile si promisiunile anuntate initial. Pe langa prabusirea geopoliticii ecumenice regionale, poate fi consemnata si compromiterea principiului de baza care a ghidat interventia europeana in Iugoslavia - conceptul unui Kosovo multietnic si multicultural, locuit deopotriva de sarbi si albanezi, de crestini si musulmani, tigani si evrei. KFOR pare cu totul depasita de complexitatea sarcinilor de tip politienesc ce-i revin, iar in perspectiva nu se intrevede nici o ameliorare. Falia dintre musulmani si crestini este mai deplina ca niciodata, acum, in Kosovo, si se manifesta chiar mai puternic decat in Bosnia.
Cel mai bine au definit proportiile dezastrului misiunii internationale in Kosovo chiar inaltii functionari responsabili de administrarea provinciei. Esecul in rezolvarea problemei Kosovo lipsa de perspectiva si absenta unei strategii unitare de dezvoltare a relatiilor multinationale in sud-estul Europei reprezinta tot atatea provocari europene care isi asteapta solutionarea.
Centrul de Studii Strategice IntelMedia
Extrase din lucrarea in curs de aparitie "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei"