Astazi imi doresc o lene. Daa€™ una da€™aia de sa trosneasca fotoliul sub mine! Sunt obosita franta! Am alergat pe la toate supermarketurile in dorinta ne­bu­na de a-mi procura ceva de­o­sebit. Ceva care nu se mai gaseste in alta parte! Nici vorba! Peste tot aceleasi produse. Nimic original! Deziluzia mea era la cote inalte si ma indreptam abatuta spre ca­sa. In masina care inlocuieste tramvaiul ce nu mai functioneaza demult, doua doamne discutau aprins despre niste pregatiri ce trebuia facute pentru un parastas. Doamnele discutau aprins si fara sa vreau ascultam ce preparate aveau de gand sa faca pentru un asemenea prilej. Problema era ca suntem in post. Una dintre doamne, cea cu palarie verde, ii zice celeilalte cu batic inflorat cum ca parastasul trebuie facut sambata, cu trei zile inainte de ziua pomenirii si se poate servi peste, rezolvand astfel problema. Basmaua inflorata se gandi putin si gasi ideea buna. Hotarara sa coboare la piata ca sa cumpere peste. Am coborat si eu, cu gand sa mai chibitesc, pentru ca numai in mine mai pot avea incredere! Si cum ma alintam eu asa, m-am hotarat sa-mi fac si un ca­do­uas, pentru ca merit! Am intrat in hala de peste unde am inceput un tur de recunoastere. Aveam de unde alege. Cu ochii pe produsele etalate am ajuns in dreptul unor cutii mari in care se aflau mai mul­te feluri de peste afumat. Aurii, cu miros imbatator, carnosi si sfrijiti, dupa cum le era felul, pestii, cu cap sau fara, slo­bozi sau legati fedeles, ispiteau din cutii si te ademeneau sa-i cum­peri.   SIGUR CA DA! Numai ca eu do­ream ceva deosebit! Ceva... altceva, care nu se gaseste oriunde! Si scormonind cu ochii, am dat peste cele doua doamne. Si ele erau la scormonit, numai ca de­ja cazusera la o intelegere sa cum­pe­re niste crap mare, sarat. Pai cand ai peste proaspat, ce-ti cum­peri sa­rat?, ma intrebam eu. E drept, crapii cei mari, sarati, pe care-i cum­pa­ra­se­ra aratau foarte bine si ma ispitea un gand sa iau ma­car unul, dar mirosul heringului afumat, din dreapta mea, ma ame­tea. Comand doua bucati mai mari si basmaua inflorata, ajunsa nu stiu cum lan­ga mine, ma int­re­ba. "Cum il fa­ceti, doamna?". Am dat banii si mi-am luat pachetul pre­ti­os, apoi m-am intors catre basma: "Pai, fac unul cu lamaie si cu maioneza, iar pe celalalt il fac pasta, da, pasta pentru ceaiul de dimineata sau un aperitiv ceva acolo". Palaria verde era si ea aproape si ii zise: "E, pasta da€™aia de care ne-a dat Aneta. Da nu era buna nici pe bocanci!". "Ce?", mi-a sarit mie mustarul. "Aneta dumitale nu stie sa gateasca!", ii arunc eu vorbele si ofuscata le intorc spatele sa-mi continuu vizionarea. Cele doua au ramas sa discute. Fac ce fac si ajung la pestele sarat. Gata, am cumparat un crap mare, sarat! Am sa-l fac pe orez! Ce daca pe vremuri era o mancare de baza, la tara, in timpul postului? Acum e o raritate. Nu se mai face! Nu mai e trendy! Ba eu il fac! Si o sa mai fac si o minunata pasta de hering cu mar. Sa moara palaria verde de necaz!   Pasta de hering cu mere Ingrediente: Un hering mare, afumat, un mar mare, 100 g unt, un ou rascopt, sare, piper, masline. Preparare: Se indeparteaza capul, coada, pielea si oasele pestelui. Carnea se da prin masina de tocat si se trece prin sita. Galbenusul se trece prin sita, se freaca bine cu untul si se adauga pestele tocat. Se amesteca bine. Marul, curatat de coaja, se da pe razatoarea fina si se scurge de zeama. Pasta obtinuta se amesteca bine cu cea de peste, se drege de sare, se pipereaza si se monteaza, dupa imaginatie, pe un platou. Se orneaza dupa dorinta cu bucatele taiate fin din albusul ramas, felioare de masline si de lamaie etc.     veronica.bectas@jurnalul.ro