"Versetele satanice", cea mai controversata carte din istorie, pentru care Salman Rushdie a fost condamnat la moarte printr-un decret religios (fatwa) proclamat in 1989, valabil si astazi, al fondatorului Iranului, ayatollahul Khomeini, apare miercuri, in Romania, la editura Polirom.
    Cartea "Versetele satanice" de Salman Rushdie, traduse de Dan Craciun, continua, si dupa 18 ani de la aparitie, sa provoace proteste de strada in Pakistan si Iran, va aparea in colectia "Biblioteca Polirom", fiind ultimul volum din seria dedicata autorului, potrivit editurii.
    "In sinea mea a existat intotdeauna o lupta corp la corp intre «acolo» si «aici», intre ispita radacinilor si cea a drumului. In aceasta infruntare dintre cei dinauntru si cei din afara, m-am obisnuit sa ma simt concomitent in ambele tabere. Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferinte, fire si circumstante, pur si simplu nu apartin. Aceasta neapartenenta - la care ma gindesc ca la o dezorientare, o pierdere a Orientului - este acum patria mea artistica", a afirmat Salman Rushdie, care se ascunde de noua ani.
    Desi mai cunoscut pentru "Versetele satanice", Salman Rushdie nu este nicidecum omul unui singur roman. Artist erudit si angajat, Rushdie este un martor luminat al perioadei sumbre pe care lumea moderna o traverseaza. "Cazul Rushdie", pentru ca deja poate fi numit "caz", a reusit performanta de a depasi limitele literaturii si ale culturii, in general, ajungand subiect la ordinea zilei in cercurile politice sau ale societatilor civile de pretutindeni.
    De la debutul sau ca om de litere, in 1975, Rushdie a castigat un numar impresionant de premii si diverse alte recompense. De patru ori laureat al Booker Prize for Fiction, poate cel mai important premiu literar de limba engleza, ("Copiii din miez de noapte", "Rusinea", "Versetele satanice", "Ultimul suspin al Maurului"), castigator, in 1981, al James Tait Black Memorial Prize ("Copiii din miez de noapte"), in 1984, in Franta, al Premiului pentru cea mai buna carte straina, pentru "Rusinea", in 1988 si 1995 al Whitbread Novel Award, pentru "Versetele satanice", apoi pentru "Ultimul suspin al Maurului", si lista poate continua. Italia, Marea Britanie, Germania, Suedia, Mexic: toate tarile il omagiaza, Franta il face Comandor al ordinului Artelor si Literelor in 1999, in timp ce Universitatea Liege, din Belgia, ii decerneaza titlul de Doctor honoris causa in 2000, onorandu-i astfel lupta pentru libertatea de exprimare.
    Salman Rushdie s-a nascut pe 19 iunie 1947, intr-o familie instarita din Bombay, India. Desi musulmani practicanti, parintii sai erau liberali in gandire, lucru pe care Rushdie l-a scos mereu in evidenta atunci cand a facut comparatie cu atitudinea unor fundamentalisti. "Exista (la parintii sai, n.r.) o vointa absoluta de a vorbi despre tot, nu exista nicio anatema, aceste reguli care stabilesc despre ce anume nu trebuie sa vorbesti", spunea scriitorul mai tarziu.
    Dupa independenta si impartirea Indiei, multi musulmani emigreaza in Pakistan, unde se simt mai in siguranta. Insa familia Rushdie ramane la Bombay, oras care va fi extrem de prezent in opera scriitorului, in special in "Copiii din miez de noapte" si "Ultimul suspin al Maurului". Aici, tanarul Salman primeste o educatie anglofona si anglofila, pentru ca, la 13 ani, sa fie trimis la Rugby, faimoasa scoala privata situata in centrul Angliei. La insistentele tatalui sau, el intra, mai tarziu, la King's College din Cambridge, unde studiaza istoria, intre 1965 si 1968.
    In 1962, India devine mai putin ospitaliera pentru musulmani, iar familia lui Rushdie se muta in Anglia, unde sta doi ani, pentru ca mai apoi sa se instaleze definitiv la Karaci, in Pakistan, impotriva vointei lui Salman.
    Revenit la Karaci, cu diploma abia obtinuta in buzunar, Rushdie intra la televiziunea pakistaneza ca producator, post in care va trebui sa suporte o cenzura omniprezenta. "Evadeaza" la Londra, unde lucreaza in mai multe agentii de publicitate, pana in 1981. In 1973, participa la un concurs de literatura de fictiune si astfel se naste primul sau roman, "Grimus", publicat in 1975. Cel de-al doilea, "Copiii din miez de noapte" (1981), castiga Booker Prize si ii aduce celebritatea mondiala. Cartea a fost interzisa in India din cauza portretelor nu tocmai flatante facute Indirei Gandhi si fiului acesteia, Sanjay, care a fost implicat intr-o campanie de sterilizare controversata.
    Apar apoi "Rusinea" (1983), "The Jaguar Smile: A Nicaraguan Journey" (1987) si "Versetele satanice" (1988), care castiga Whitebread Award. Inca de la aparitie, acest ultim roman este interzis in India si Africa de Sud, si ars pe strazile din Yorkshire.
    In ziua de 14 februarie 1989, ayatollahul Khomeini lanseaza, pe undele Radio Teheran, ordinul religios (fatwa) care il condamna pe Rushdie la moarte, acesta fiind, din acel moment, obligat sa intre in clandestinitate. O fundatie din Iran ofera o recompensa de un milion de dolari pentru moartea lui Rushdie, suma fiind dublata in 1997.
    "Informez mandrul popor musulman din lumea intreaga de faptul ca autorul cartii «Versetele satanice», care este contrara Islamului, Profetului si Coranului, precum si toti cei implicati in publicarea ei si care ii cunosc continutul sunt condamnati la moarte (...) Chem toti musulmanii zelosi sa ii execute repede, oriunde s-ar afla (...) Oricare dintre cei ce vor fi ucisi in timpul executarii (acestei fatwa, n.r.) va fi considerat martir".
    In 1998, Morteza Moqtadale, procurorul statului iranian, reinnoieste sentinta de condamnare la moarte a lui Rushdie. In urmatorii ani de dupa proclamarea ordinului religios, manifestatii violente au loc in India, Pakistan si Egipt, care duc la moartea mai multor persoane. In ciuda publicarii, in 1990, a unui eseu scris de Rushdie pentru a calma criticile si pentru a-si cere scuze, in care scriitorul reafirma respectul sau pentru islam, clerul iranian nu isi retrage amenintarile cu moartea la adresa sa.
    Deschiderea va veni de la mediile politice iraniene. In septembrie 1998, guvernul presedintelui moderat Mohamad Khatami anunta ca statul iranian nu va face nimic pentru a pune in aplicare fatwa sau pentru a incuraja pe cineva sa o faca. Cu toate acestea, in februarie 1999, la zece ani de la proclamarea fatwa, ayatollahul Hassan Sanei promite 2,8 milioane de dolari drept recompensa pentru moartea lui Rushdie.
    De atunci, Salman Rushdie se ascunde, sub protectia Scotland Yard. Casatorit de doua ori, in 1976, cu Clarissa Luard, apoi in 1988, cu scriitoarea americana Marianne Wiggins, Salman Rushdie divorteaza de aceasta din urma in perioada cand este obligat sa traiasca ascuns. Continua sa scrie si sa publice carti, precum "Orient, Occident" (1994), sau "Ultimul suspin al Maurului" (1995).
    In vara acestui an, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii l-a innobilat pe Salman Rushdie, fapt ce atras proteste din partea liderilor musulmani, dar si proteste de strada in Pakistan, in timp ce numarul doi in ierarhia retelei al-Qaida, Ayman al-Zawahiri, a amenintat cu noi atacuri impotriva Marii Britanii. Al-Zawahiri si a criticat decizia Marii Britanii de acordare a titlului de cavaler scriitorului Salman Rushdie, afirmand ca regina Elisabeta le-a transmis un mesaj clar musulmanilor, onorandu-l pe un autor care a insultat Islamul si promitand ca reteaua pe care o conduce pregateste un raspuns.
De asemenea, Iranul l-a convocat pe ambasadorul Marii Britanii la Teheran, Geoffrey Adams, pentru a protesta fata de decizia reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii de a-l decora pe Salman Rushdie.
    In ciuda amenintarilor, Rushdie nu a renuntat la convingerile sale si a indemant, in 2005 intr-un articol publicat in  The Times, la o "reforma musulamna", aratand ca "este nevoie de depasirea traditiei, de o miscare de reforma, pentru a adapta conceptele fundamentale ale Islamului la epoca moderna". E nevoie de "o reforma musulmana pentru a combate nu doar ideologii Jihadului, dar si scolile religioase prafuite si sufocante ale traditionalistilor, deschizand larg ferestrele comunitatilor, acum inchise, pentru a intra aerul proaspat de care acestea au mare nevoie". Potrivit acestuia, multi dintre musulmanii din Marea Britanie traiesc la granitele comunitatii si, in asemenea medii izolate, "alienarea tinerilor se poate produce cu usurinta".
    Editura Polirom a mai publicat, sub semnatura lui Salman Rushdie, "Rusinea" (2001), "Ultimul suspin al Maurului" (2002), "Harun si Marea de Povesti" (2003), "Pamintul de sub talpile ei" (2003), "Orient, Occident" (2005), "Dincolo de limite" (2006), "Shalimar clovnul" (2006), nominalizata la premiul Booker si "Copiii din miez de noapte" (2007).