Republica Centraficana (Bangui)
Cateva romance au ales sau au fost nevoite sa traiasca in Republica Centrafricana. Deschizatoarea de drumuri a fost cea de-a treia nevasta a dictatorului Bokassa, romanca Gabriela Drimba.


Suntem in inima Africii - Republica Centrafricana este o veche colonie franceza, o tara cu de aproape sase ori suprafata Romaniei, dar cu numai 4 milioane de locuitori. Majoritatea concentrata in jurul capitalei, Bangui. Speranta de viata, dupa ultimele statistici, este de 42 de ani.

Un fel de "nou taram al fagaduintei" sau "noul El Dorado", aceasta zona a Africii a atras multe populatii cu spirit colonizator, aventurier. Acum doua decenii, ajungeau aici si o mana de romance. Liliana, Eugenia, Lola, Carmen, Ionela, Mariana, Adriana... destine diferite, personalitati diferite, le gasim astazi la Bangui. Au fost mai multe, insa unele au reusit sa plece, altele au fost invinse de disperare, de boala sau de violentele lovituri de stat si de instabilitatea tarii.


PRELUDIUL AVENTURII. In 1970, doi oameni orbiti de putere incep o prietenie bizara. Bokassa, presedintele ajuns la putere printr-o lovitura de stat si autoproclamat "imparat" in 1977, si Ceausescu, repede sedus de extravaganta si de generozitatea "stanjenitoare" pentru unii a celui ce-l alimenta cu diamante. Prietenia este pecetluita in 1973, cand Bokassa, poligam, se casatoreste cu o romanca. Gabriela Drimba, numita si "dansatoarea cu microfoane de la Ploiesti", devine astfel a treia sotie a dictatorului african si, se pare, prima romanca ce se instaleaza in Republica Centrafricana. Bokassa a inceput sa trimita oameni in Romania la studii si la specializari in marile centre universitare: Bucuresti, Cluj, Iasi, Craiova, Timisoara.


SÃ…RÃ…CIA. Intr-un context in care contraceptia este aproape inexistenta, iar avorturile sunt interzise, inevitabilul se produce. Cuplurile mixte fac copii metisi, relatia Ceausescu - Bokassa nu se reproduce insa si intr-o societate puternic discriminatoare. "Dupa primul avort, am fost amenintata cu puscaria, al doilea copil trebuia
sa-l pastrez, sa raman insa singura, cu un copil metis, in Romania, era neimaginabil. Asa ca ne-am casatorit si am plecat in aventura", imi spune Lili. "Felix, te rog, hai sa ne intoarcem in Romania" - acestea au fost primele cuvinte pe care i le-a adresat sotului ei cand a vazut coliba in care trebuia sa locuiasca impreuna cu alti 11 membri ai familiei. "Un an si jumate am trait asa, erau perioade in care mancam numai de doua ori pe saptamana. Disperare e putin spus pentru ce am trait eu atunci." Le intreb cum de au plecat fara sa stie unde se duc. "Pentru noi a nu avea apa calda si chiar apa curenta nu era un lucru iesit din comun, doar am trait asta la noi la tara. Dar saracia nu se descrie in cuvinte. Trebuie sa traiesti pe pielea ta si sa vezi cu ochii tai ca sa intelegi."


LEGÃ…TURI. Casa romancei Gabriela Drimba, a treia sotie a poligamului BokassaLUPTA. Discreta si timida, Lola a trebuit sa faca fata multor provocari. Acuzata de furt de catre fostul angajator si hartuita de politie, a reusit, cu ajutorul prietenilor si a Consulului Romaniei, sa o ia de la capat. De 15 ani de cand si-a pierdut sotul nu a mai reusit sa ajunga in tara, iar acum face eforturi ca sa poata obtine cetatenia romana pentru copii si sa se intoarca cu ei in tara, macar in vizita. I-au vorbit chiar de "Surprize, surprize", dar timiditatea si mandria de a castiga si aceasta batalie de una singura sunt mai puternice.

"Cand ma intorc in tara asa ma apuca o emotie...", imi spune Adrian. "As vrea sa ma intorc definitiv, dar cum sa ma descurc intr-o tara din care am plecat la 18 ani?" Teama de a nu se readapta la ritmul de viata mult mai alert din tara, de a nu gasi de munca din cauza varstei, responsabilitatea unei familii sau pur si simplu inutilitatea unui drum inapoi le trezesc repede din visul de a reveni odata pentru totdeauna, mai putin Carmen, care si-a propus ca in maximum doi ani sa se intoarca definitiv. Reprezentanta a unei companii de echipamente medicale europene, Eugenia nu a fost in tara de 15 ani. De data asta a fost alegere personala. "Cand am avut de ales intre a merge in Romania si a vizita un loc pe care nu-l mai vazusem niciodata, am ales a doua varianta". S-a integrat perfect in sistemul de viata african, oferindu-le insa celor patru copii ai sai cele mai bune conditii pentru ca acestia sa aiba libertatea de alege unde vor sa traiasca. Cu sufletul la Romania, ele nu uita sa aminteasca insa si de facilitatile vietii de zi cu zi de aici, mai ales de cand situatia politica e mai stabila, iar loviturile de stat mai putin probabile. "Cu o suma infima, ai acasa o persoana care se ocupa de toate treburile casnice sau de copii. Si apoi noi, romanii, suntem bine priviti aici si respectati, chiar si numai faptul ca suntem albi ne ofera un capital de incredere superior."


SARMALE. In familia ministrului Telecomunicatiilor se vorbeste romaneste. Dupa 23 de ani in Africa, Ionela vorbeste inca romaneste cu sotul ei, de fiecare data incantat sa povesteasca despre Romania. La restaurant e foarte probabil sa fii intampinat cu un "buna ziua!" si sa miroasa a sarmale. Mariana, proprietara, impreuna cu sotul ei, a unui restaurant, a trecut la rubrica recomandari "Sarmale", pe care le serveste cu mamaliga clientilor de toate nationalitatile. E de neimaginat cum intr-un colt de lume atat de indepartat din toate punctele de vedere, un roman se poate simti ca acasa. Si asta se datoreaza lor, acestor femei curajoase care au rezistat tuturor incercarilor si care reprezinta astazi cu mandrie si dor Romania. Nu ar fi rau sa aruncam o privire pe harta si sa cautam Republica Centrafricana. O mana de romance vor trai Sarbatorile romaneste si, in singuratate sau inconjurate de familie, se vor gandi cu emotie la tot ce le este drag in Romania.