Dansul in jurul medaliilor de aur ale premiilor Nobel a inceput in urma cu 100 de ani si continua inca cu inversunare. Inconjurate de secrete si de legenda, premiile au devenit pentru prima data obiectul unor cercetari serioase dupa 1976, atunci cand
Dansul in jurul medaliilor de aur ale premiilor Nobel a inceput in urma cu 100 de ani si continua inca cu inversunare. Inconjurate de secrete si de legenda, premiile au devenit pentru prima data obiectul unor cercetari serioase dupa 1976, atunci cand Fundatia Nobel si-a deschis arhivele. Un lucru este insa clar pentru istoricii stiintei dedicati studierii lor: acordarea Nobelurilor ramane o chestiune extrem de subiectiva, indiferent daca este vorba de literatura sau de stiinta, noteaza Robert Marc Friedman, profesor de istoria stiintei la Universitatea din Oslo, intr-un articol aparut pe portalul project-syndicate. org.
Spre deosebire de domeniile literaturii si pacii, unde majoritatea observatorilor au acceptat implicarea unui dram de subiectivitate, despre premiile care recompensau realizarile din domeniile stiintelor exacte s-a asumat ca acestea reprezinta o masurare obiectiva a excelentei. Din start insa, Academia Regala de Stiinte Suedeza, cea care oferea premiile pentru fizica si chimie, si Institutul Carolina, caruia ii revenea acordarea premiilor pentru medicina si fiziologie, si-au bazat deciziile pe recomandari ale comisiilor proprii. Din acest motiv, felul in care membrii acestor comisii intelegeau stiinta s-a dovedit fundamental pentru alegerea castigatorilor.
De-a lungul istoriei premiilor Nobel, lumea celor care faceau recomandarile pentru premii a fost marcata de o disputa personala si principiala despre cum trebuie interpretat testamentul criptic al lui Alfred Nobel si cui trebuie oferite premiile.
Desi comisiile au incercat sa judece obiectiv, propria lor judecata, propriile lor preferinte si interese au intrat in mod necesar in calcul, unii membri urmarindu-si interesele fie pe fata, fie in mod discret.
A castiga un premiu Nobel nu a fost niciodata un proces automat, in conditiile in care consensul intre membrii respectivelor comisii nu este niciodata intrunit. Au existat cazuri, cum ar fi cel al lui Albert Einstein, referitor la care fizicienii academiei nu au avut nici o intentie de a-l rasplati pentru teoria relativitatii "chiar daca intreaga lume o cerea" (Einstein a obtinut pana la urma Nobelul pentru fizica in 1921 pentru explicarea efectului fotoelectric).
Selectionarea candidatilor a fost intotdeauna dificila si va ramane astfel, atrage atentia Friedman, in contextul in care unii din membrii comisiei s-au confesat ocazional ca de multe ori mai multi candidati meritau in egala masura premiul.
Pe de alta parte, imaginea stiintei care avanseaza prin intermediul geniului individual, desi atragatoare, este in mare parte neadevarata, progresele din cercetare fiind de cele mai multe ori rezultatele unei echipe. Desi mintile stralucitoare conteaza, este de obicei neadecvat si nedrept sa limitezi recunoasterea meritelor la cateva persoane. Si, cu toate acestea, regulile interne ale acordarii premiilor Nobel prevad ca premiul sa nu fie impartit intre mai mult de trei persoane, omitand de multe ori persoane importante care ar fi meritat in mod egal aceasta onoare.
O alta problema a premiilor Nobel priveste domeniile limitate din stiintele exacte (fizica, chimie, fiziologie/medicina) in care acestea se acorda, in conformitate cu testamentul lui Alfred Nobel, ceea ce face ca stiintele mediului, spre exemplu, cu siguranta de o importanta fundamentala, sa nu fie cuprinse in aceste recunoasteri ale meritelor stiintifice.
Care este fascinatia pe care o exercita atunci premiile Nobel? Raspunsul nu este simplu, crede Friedman. Cultul premiului a inceput insa chiar si inainte de anuntarea primilor castigatori, in conditiile in care mass-media alimenteaza speculatiile si interesul publicului. Potrivit acestora, crezul Premiului Nobel nu depinde atat de mult de meritul castigatorilor, cat de intelegerea faptului ca primirea sa reprezinta o sursa importanta de a castiga prestigiu, publicitate si avantaje. (Ana-Raluca Alecu)


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.