1976. Toate aveau sa inceapa de la un telefon primit intr-o buna zi de la o doamna, Iulia Maria Cristea, care s-a prezentat ca fiind redactor muzical la Electrecord si care m-a rugat sa stam de vorba in vederea unei colaborari.


Recunosc ca in sinea mea visam de mult la acest telefon si ca mi-l doream ca pe-o minune. Am mers la intalnire a doua zi. Electrecordul avea sediul intr-o cladire mica pe strada Luigi Cazzavilan. Iulia Maria Cristea, o doamna extrem de agreabila, m-a primit cu foarte multa caldura, m-a prezentat directorului de atunci, domnul Cartis, apoi ne-am retras in biroul dumneaei si am inceput sa discutam despre inregistrari. Ii placea foarte mult "Decembre" si mi-a zis ca asta trebuie sa fie piesa de baza a single-ului, urmand ca restul de cantece sa le aleg eu... Mergeam pe strazi fara nici o tinta, ca nebunul, ma gandeam ce cantece sa aleg, imi imaginam coperta, si de teama sa nu se spulbere minunea, parca nu-mi venea sa ajung niciunde si, mai ales, sa nu povestesc nimanui cele intamplate... Cel mai greu mi-a fost sa aleg piesele... Dupa cateva zile am decis: "Decembre", "Cantec de noapte", "Luna in camp" si "Sa recunoastem totusi"... Inregistrasem primul meu disc! Am hotarat apoi ca single-ul se va numi "Cantec de noapte"... Am fost foarte mandru de mine, am facut cadou albumul tuturor prietenilor. Mai am si acum single-ul pe care l-am daruit parintilor mei.


DUPÃ… MELCI. Imi cumpar prima masina, o Dacie 1100, imi iau permisul si calatoresc foarte mult, iar intre timp ma hotarasc sa ma insor cu o prietena mai veche din Braila. Totul s-a desfasurat fulgerator. M-am mutat in Colentina, la Teiul Doamnei, intr-un apartament inchiriat... Definitivasem intre timp "Dupa melci" si ma gandeam serios sa-l propun Electrecordului pentru primul meu album long play. Cu cat inaintam cu lucrul, cu atat eram atentionat de diversi ca, desi e foarte bine ce se intampla, nu s-a pomenit ca primul album al unui artist sa fie o opera integrala pe baza unei singure poezii. Eram extrem de influentat de doua opere rock ce mi se pareau desavarsite: "Zamolxe" - Sfinx si "Cantafabule" - Phoenix... Apare, asadar, "Dupa melci". Act de mare curaj din parte-mi, fiind prima opera folk din Romania. Nu va ascund ca sunt si acum foarte mandru de acest lucru. Pot sa spun cu mana pe inima, chiar dupa atatia ani, ca este cel mai bun disc al meu...


IMNUL. Electrecordul m-a solicitat apoi pentru un single cu tenta patriotica de data asta, pe care voia sa includa doua cantece in voga: "Tara noastra" si "Traiasca Romania". Nu prea aveam cum sa refuz si ma gandeam cu teama sa nu fiu catalogat drept cantaret de curte. Atunci mi-a venit ideea salvatoare sa apelez la Florian Pittis. Eram convins ca numai el poate sa completeze materialul asta in asa fel incat sa nu devina ostentativ. M-am intalnit cu el cu teama, pentru ca el nu era din tabara care ma sustinea la Flacara, ci dimpotriva. I-am povestit despre ce e vorba si mare mi-a fost mirarea sa constat ca nu ma refuza... In cateva zile, urma sa intru in studio. Din pacate, Ion Nicolescu, autorul versurilor "Imnului" (acesta era titlul initial al cantecului "Traiasca Romania"), refuzase sa i se mai cante textul. Se certase cu Paunescu. Asa ca peste noapte apare noul text semnat Adrian Paunescu care era prea lung, prea agresiv si demonstrativ patriotic. N-am avut ce face, era aproape sarcina politica. Uite asa a aparut single-ul Nicu Alifantis - Florian Pittis. Intamplarea face sa ma intalnesc tot mai des, pe diverse scene, cu ocazia spectacolelor cu Cenaclul, cu Ioan Luchian Mihalea si al sau grup, Song. Asa ca am apelat la ei pentru inregistrarea cu "Traiasca Romania". Ascultand acum materialul, constat ca nu e foarte grav si, oricum, nu cred ca e o crima sa-ti canti tara... Poate sa ma judece cine vrea, dar nimeni din noua generatie nu are cum sa inteleaga ce era in sufletul nostru si ce slalom trebuia sa facem pe vremea aceea.


TEAMÃ…
"Electrecordul m-a solicitat apoi pentru un single cu tenta patriotica de data asta, pe care voiau sa includa doua cantece in voga: «Tara noastra» si «Traiasca Romania». Nu prea aveam cum sa-i refuz si ma gandeam cu teamasa nu fiu catalogat drept cantaret de curte"