Cel mai pretios for al lumii academice s-a complacut in ultimii ani cu niste reactii palid-formale fata de situatiile scandaloase din interior.

In urma cu doi ani, cind Eugen Simion inca mai era si la nivel oficial „tatucul" Academiei Romane, colegii sai nu au protestat deloc fata de manevrele menite sa-i permita acestuia conservarea de facto a puterii, dupa debarcarea din functie. Unii complici, altii dezinteresati sau fara forta de convingere, academicienii i-au ingaduit criticului sa schimbe Statutul cum il „aranja" mai bine la virsta de pensionare. Dincolo de modificarile punctuale, ce vizau obtinerea unor avantaje, spiritul Statutului a ramas unul retrograd, neadaptat vremurilor actuale. Incremenita s-a dovedit a fi si conducerea actuala, care nu a reusit sa iasa din zona reactiilor „gri" si sa transeze situatiile reprobabile. Revolta cercetatorilor din Institutul „George Calinescu", impiedicati sa onoreze bursele in strainatate de directorul Eugen Simion, nu a stirnit nici o curiozitate la nivelul conducerii. La fel a fost ignorata si problema de la Institutul de Istorie din Iasi, unde tinerii cercetatori au acuzat autoritarismul directorului Alexandru Zub si isi cauta dreptatea in justitie. Nimic parca nu poate trezi conducerea Academiei din letargie. Deciziile de politie politica, necontestate, pentru doi membri de onoare, Nicolae Corneanu si Constantin Balaceanu-Stolnici, datate din august, nu au interesat nici ele pe nimeni. Abia in urma cu doua zile, dupa ce Cotidianul a prezentat nota prin care „Laurentiu" a furnizat Securitatii schita casei lui Vlad Georgescu, directorul Europei Libere, Academia s-a gindit sa-i ceara acestuia o explicatie. Pe un ton blind insa, ridicindu-i mingea la fileu: el nu poate fi exclus din for atita vreme cit nu exista o „condamnare definitiva". Reactia a fost una pur demonstrativa, iar pe terenul astfel pregatit seniorul si-a putut permite sa incerce deturnarea subiectului, acuzindu-i pe Vlad Georgescu, in a carei casa nu fusese-fusese, si pe jurnalistul N.C. Munteanu: ei ar fi fost, de fapt, agentii trimisi la München sub acoperire. Primul, trecut din 1988 in lumea celor vesnice, nu se mai poate apara, dar cel de-al doilea a reactionat ieri prompt, amenintindu-i si pe Stolnici, si Academia - care i-a gazduit odioasa-amuzanta justificare pe site - cu judecata, in cazul in care nu produc dovezi. Ca o coincidenta, imediat dupa ce spusele lui N.C. Munteanu au devenit publice, site-ul Academiei nu a mai fost accesibil. Pina cind nu o scapa de prostul obicei de a baga in acest fel gunoiul sub pres, se poate spune ca Academia il merita pe Stolnici ca membru de onoare.