Trei ani de zdranga-zdranga

Bilantul celor trei ani de domnie ai lui Traian Basescu arata rau. Nici el insusi nu ar putea sa raporteze vreun bilant pozitiv. Daca ar face-o, oricat si-ar cosmetiza Presedintia, nu ar putea afirma altceva decat esecul proiectelor pe care le-a lansat. Si ar da vina pe ceilalti. De fapt, vorbind despre cei trei ani de mandat, corespondentul cel mai firesc este cel din titlu. Au fost trei ani de zdranga-zdranga.
Presedintia anti-sistem a debutat tumultuos. Basescu a aruncat pe piata, in chiar a doua zi dupa victoria sa, doua bombe. Si anume ca Romania va renegocia capitolele cu Uniunea Europeana abia inchise de catre Guvernul PSD, solicitand alte conditii. O nebunie. Abandonata, Slava Domnului, chiar a doua zi. Un proiect esuat. Cealalta bomba s-a referit la faimoasa axa Bucuresti-Londra-Washington. Enuntul a facut mult rau Romaniei. Starnind, totodata, ilaritate si dispret in Statele Unite si Marea Britanie. Daca cumva a functionat vreodata in acesti trei ani o axa, ea a fost intr-un singur sens. In sensul ca Basescu s-a facut sluj in fata Marelui Licurici. Fuziunea PNL-PD a fost urmatorul esec politic de mari proportii. S-a vazut ce a iesit. La disperare, PD si-a pierdut mai intai identitatea de partid socialist, devenind popular, urmand acum, prin fuziunea cu PLD si crearea noii struto-camile politice, sa-si piarda si numele. Si a rezultat un talmes-balmes in care socialisti si liberali s-au trezit in curtea popularilor europeni. Astfel incat familiile de partide europene, inclusiv popularii, se uita la noi ca la gradina zoologica. Nu a reusit nici macar daramarea Guvernului Tariceanu. S-a dus pe apa Sambetei si proiectul prezidential privind anticipatele - care de fapt nu era decat un biet crochiu - iar Basescu nu a mai reusit niciodata sa fie presedinte-jucator. Referendumul pentru uninominale s-a dovedit un efort uman si financiar cu desavarsire inutil. Pentru ca presedintele a vorbit neintrebat si nerugat "in numele poporului". S-a dovedit intre timp ca asa-numitul razboi declansat de presedinte impotriva coruptiei este un simplu instrument al efortului sau de a-si submina adversarii. Asa ca si acest proiect a cazut in desuetudine. Intre timp, pentru atingerea obiectivelor sale politice - care nu au fost atinse - a fost batjocorita Justitia, scazand dramatic credibilitatea ei, a fost lezata grav imaginea serviciilor secrete, a fost subminata autoritatea Parlamentului, presei, Bisericii, Guvernului si, in general, a celorlalte institutii ale statului. Incercand sa incalece presa, Basescu nu a reusit mai mult decat ceea ce poate sa faca orice individ anti-sistem. I-a invrajbit intre ei pe jurnalisti. Dar, din punctul lui de vedere, rezultatul este zero. Beneficiaza astazi de mult mai putina sustinere media decat in trecut. Iar in plan extern, credibilitatea Romaniei, atata cata era, se duce de rapa. Tot gratie gafelor si iesirilor necontrolate ale presedintelui.
Singura actiune incununata de succes este referendumul pentru demiterea presedintelui. Pentru ca, dupa ce a fost suspendat, partidele au fost incapabile sa-si mobilizeze electoratul pentru pasul urmator. Efectul pe termen scurt a fost oprirea caderii libere a suportului electoral de care se bucura presedintele. Abia acum, din nou, el a scazut sub 50 la suta. Degringolada care va continua.
La capatul celor trei ani, Traian Basescu ar putea incerca altceva decat ceea ce a reusit cu succes la primarie. Sa le spuna alegatorilor ca esecul se datoreaza adversarilor sai. Si, in primul rand, Guvernului care nu i-a permis sa faca ce vrea din Romania. Dar va reusi oare sa convinga, astfel, populatia Romaniei? O populatie satula pana peste cap de scandal?

---

Despre autor: