La periferia vietii politice se afla Romania reala, cu problemele ei. De acolo vine o veste uimitoare. Acea Romanie a devenit europeana fara stirea guvernului liberal de la Bucuresti.

E limpede ca lumina zilei ca taxa de prima inmatriculare este impotriva legislatiei europene si, prin asta, nelegala in sistemul nostru de drept. E limpede ca lumina zilei ca instituirea ei are legatura directa cu afacerile comerciale ale premierului. Argumentul legat de poluare si de grija pentru innoirea parcului auto din Romania e fals ca o tinichea colorata cu oja ieftina. Cind ii vine la socoteala politicianului, Romania - tara care arata exact dupa chipul si asemanarea lui - se avinta spre standarde uimitoare. Dl Olteanu spune ca felul in care dl Taubman a obtinut postul de ambasador al SUA la Bucuresti este imoral si ilegal, dupa standardul romanesc. Cu alte cuvinte, standardul romanesc de onestitate in serviciul public este si juridic, si moral mai inalt decit cel american. Dl Olteanu vorbea de parca ar fi seful legislativului din Finlanda sau din Elvetia. Si nu dintr-o tara rupta de ticalosie, coruptie si imoralitate. O tara in care dl Olteanu face politica cu mare succes de multi ani. O tara in care dl Olteanu se simte ca pestele-n apa. La fel premierul, in chestiunea taxei de prima inmatriculare. Brusc, Romania gaseste ca e normal sa adopte standarde germane. Dar, sa vezi dracie, numai cind e vorba de importul de automobile. Nu si in alte, cu mult mai importante, privinte. Acolo ne pastram specificul. Dar la automobile devenim nemti. Facem pariu ca, daca premierul avea o afacere de import de stupi de albine, gasea ca e necesar sa importam stupi nou-nouti din Vest - pentru ca sint ecologici si e nevoie sa innoim parcul national de stupine - si ar fi urmat masura fiscala in consecinta?

Dar, pina la urma, nu e vorba despre ei.

E vorba despre noi. Loviti de paralizie civica, platim. Injuram si platim. Undeva, in Arad, un cetatean cu o mica afacere - om pe care PNL ar fi trebuit sa il protejeze, nu sa ia pielea de pe el - a gasit ca o taxa de inmatriculare care merge pina la 30% din valoarea automobilului e absurda. La acest procent, nu mai e vorba de ideologie si nici de politici fiscale: e vorba de nesimtire. Si de siguranta Guvernului ca romanii indura, placid, nesimtirea. Dl Iluna nu a mai vrut asta. Tine la afacerea lui si nu vrea ca guvernul importatorului de automobile sa i-o pericliteze. Intre cetateanul Iluna si premierul Tariceanu exista cel putin doua diferente majore. Prima, pentru afacerea cetateanului Iluna, 3.000 de euro sint bani seriosi. A doua, cetateanul Iluna nu poate sa dea legi fiscale in interesul propriei afaceri. Dar a descoperit ceva important. Poate sa ii dea in judecata pe cei care emit aceste legi. Beneficiile aderarii la UE incep sa se vada. Dupa formularul E 112, avem, iata, un sistem in care noi, ca europeni, putem invinge guvernul nostru prea romanesc.

In Romania e aproape neverosimil sa ai dreptate in fapt, sa ai dreptate dupa lege si sa si cistigi procesul in instanta. Acest sir de concordante e atit de rar incit performanta cetateanului Iluna e entuziasmanta. Intr-o recenta emisiune tv, realizatorul, om dezinhibat, se rastea teatral catre invitatii lui, politicieni si analisti: „Vreau sa-mi placa si mie de cineva!". Nu stiu ce fel de om e dl Iluna. Dar pentru o zi si pentru o stire merita sa ne placa tuturor de el. Cit despre guvernul liberal de a carui furie fiscala a ajuns micul intreprinzator sa se apere cu legea europeana in mina, sa-i placa cui i-o placea!