Anul trecut, Opera din Iasi a implinit o jumatate de veac de existenta - un eveniment aniversat insa cu tristete, pentru ca Teatrul National, pe scena unde isi desfasoara activitatea, intrase in reparatii, astfel incat, pentru vreo 36 de luni, ansamblul nu are cum sa prezinte publicului spectacole "adevarate", iar artistii incearca sa le ofere melomanilor fie opere in concert (la Filarmonica), fie "adaptari" pe mica scena de la sala Ateneu.
In asemenea conditii, ce dau adesea sentimentul deprofesionalizarii celor care isi doresc sa cante, sa monteze noi titluri, ideea unui turneu la Bucuresti a aparut salutara, mai ales ca Opera nu a mai evoluat in Capitala de peste trei decenii. Si astfel, 160 de persoane, cu instrumente, decoruri si costume, au sustinut, in sfarsit, un spectacol pe o scena adecvata - la Opera Nationala -, optand pentru "Pescuitorii de perle" de Bizet (lucrare montata in urma cu cativa ani in regia Andei Tabacaru-Hogea) si un amplu concert in eleganta ambianta a Muzeului Cotroceni. Atrasi de frumusetea muzicii si, firesc, de curiozitatea (re)descoperirii unui ansamblu din tara, despre care, din pacate, stiau foarte putin, spectatorii au urmarit cu multa placere opera de Bizet, aplaudand incantati viziunea traditionala, aducand atmosfera orientala prin costumele multicolore si dansurile sugestive, dar si sonoritatea frumoasa a corului si orchestrei care, sub bagheta dirijorului si directorului Corneliu Calistru, desi intr-un tempo cam prea "asezat", au cantat cu reala implicare. In ce priveste "echipa" solistica, o "imbolnavire" in masa a determinat apelarea, in ultimul moment, la trei interpreti de la Brasov, astfel incat, alaturi de apreciata soprana Mihaela Grajdean (sensibila, expresiva, cu glas limpede si agilitati remarcabile), au aparut, ca oaspeti, tenorul Mihai Eremia (destul de "cuminte", dar corect in plan vocal), baritonul Adrian Marcan (ale carui calitati incontestabile au inceput sa fie cunoscute si la ONB in urma aparitiilor sale diverse din ultima vreme, etaland un glas generos - pe care nu inteleg de ce il "forteaza" - si o anvergura scenica pe masura) si basul Dan Popescu (impunator ca aparitie, nu si vocal), distributia fiind, in general, echilibrata. Iar aplauzele si ovatiile pe care le-au starnit interpretarea si montarea in sine, au fost suprema rasplata pentru inimosii muzicieni; pacat ca in sala nu s-a aflat nici macar un cronicar muzical, toti fiind, dintr-o data, "foarte ocupati", probabil asemeni solistilor bucuresteni invitati adesea in stagiunile iesene, dar care (cu doua exceptii) nu s-au deranjat sa-i onoreze cu prezenta colegiala.
De Mos Nicolae, in sala Cerchez, colaboratorii apropiati, sponsorii si reprezentantii mass-media care si in acest an au sustinut in varii moduri activitatea intensa a Muzeului Cotroceni, au primit in dar nu doar diplome si superba caseta cu simbolice "suveniruri" oferite de directorul Adina Rentea (care se dovedeste a fi un manager deosebit, cu mult suflet si o imensa dragoste pentru frumos, pentru evenimentul de bun gust), ci si un concert care, cuprinzand secvente celebre din "Liliacul", "Barbierul din Sevilla", "Don Pasquale", "Lakme", "Povestirile lui Hoffmann", "Bal mascat", "Paiate", "Don Giovanni" si, in final, "Brindisi" din "Traviata", dirijate cu rigoare de Leonard Dumitriu, beneficiind de colaborarea cu solistii teatrului, care au convins ca au glasuri bune si mult entuziasm - Lacramioara Hrubaru-Roata, Florentina Onica, Adrian Ionescu, Ovidiu Urzica, George Cojocariu, Mihai Frunza -, corul oferind, de asemenea, minunate colinde romanesti sub conducerea lui Valeriu Gadei, a incantat cu adevarat o sala arhiplina, cucerita de farmecul muzicii si nivelul interpretarii. Primul concert sustinut vreodata de Opera ieseana la Bucuresti, primul concert de asemenea anvergura realizat la Muzeu si o noua reusita pentru cele doua institutii nationale.