La o privire cit se poate de superficiala, orice telespectator poate observa ca tot ce are legatura cu sanatatea a devenit in ultima vreme prilej de rating ascensional. Solidarizarea in jurul bolii unor semeni sau indignarea in cazurile de incompetenta ale unor medici ridica imediat audienta. Genul de emisiuni precum „Surprize, surprize…" de la TVR 1 sau „Dansez pentru tine" de la PRO TV combina lacrima de solidaritate cu distractia si obtin scoruri maricele. Pe modelul lor, toate televiziunile si-au construit in grila de programe o cit de mica cosmelie a dramei distractive in care aduc o femeie cu probleme de sanatate, pregatita de un psiholog al postului, gata sa-si povesteasca viata pentru a extrage empatia din suflete. Cred ca aceasta abundenta a tematizarii problemelor de sanatate exprima trecerea la o noua etapa si ca acum sintem in faza redescoperirii sinelui in varianta privata. A existat o perioada a interesului extrem pentru politica, ce a durat citiva ani buni si in care energia subiectilor sociali se canaliza intens intr-o directie publica. Acum, in sfirsit, cred ca am ajuns intr-un moment in care energia politica initiala s-a cam epuizat. Oamenii redescopera boala, moartea, familia; se simt mai atinsi de suferinta unui copil neajutorat decit de promisiunile unui politician. Cred ca asta e un lucru bun. E inceputul recuperarii oamenilor dupa lunga convalescenta a iluziei ca tot ce e bun sau rau in viata lor vine de la potentii zilei. Sintem deja in plin liberalism natural.