Ziua de ieri a fost, pentru targumureseni, una bacoviana. O ploaie marunta, sacaitoare, cazuta dintr-un cer parca de plumb. Aceasta a fost scena pe care maestrul Ion Fiscuteanu, unul dintre cei mai valorosi slujitori ai teatrului romanesc, si-a jucat ultimul rol: cel al Marii Treceri. Vestea trecerii sale in eternitate a sosit sambata, dupa ce maestrul a pierdut lupta inegala cu cancerul de colon.

Iubitorii de teatru din Targu-Mures, prezenti in sala de spectacole a Nationalului din localitate, au fost anuntati de moartea actorului chiar inainte de inceperea unei reprezentatii. Toti cei prezenti, public, actori, regizori, scenografi, au tinut un moment de reculegere in memoria lui Ion Fiscuteanu. A urmat cel mai trist sfarsit de saptamana pentru lumea teatrala, atat targumureseana, cat si nationala. Trupul vlaguit de lupta cu boala al maestrului a fost depus, pe un catafalc, in foaierul Teatrului National din Targu-Mures, aproape de scena de dragul careia actorul a ars pana la ultimul strop de energie.

Din pacate, perioada de timp (a fost vorba de numai 24 de ore) in care catafalcul cu trupul neinsufletit al marelui actor a fost expus in foaierul teatrului a mai demonstrat, inca o data, faptul ca noi, romanii, nu ne stim aprecia valorile. Nici in timpul vietii si cateodata - cazul maestrului Fiscuteanu - nici macar postum. Spunem asta pentru ca numarul targumuresenilor care au venit sa-si ia ramas-bun de la „Domnul Lazarescu“ si sa-i puna o floare la capatai a fost neasteptat de mic. Doar cateva zeci. Poate vreo suta, potrivit celei mai optimiste estimari. Printre ei, oficialitatile locale de prim rang, recte primarul orasului, Dorin Florea, si prefectul de Mures, Minodor Ciprian Dobre, dar si colegi de breasla si simpli iubitori ai teatrului. Astfel, chiar si de pe lumea cealalta, maestrul Fiscuteanu ne-a aratat noua, tuturor celor care i-am supravietuit, cat de mare a fost el si cat de mici suntem noi, ceilalti.

A murit trist pentru ca nu i s-a mai dat voie sa joace