Lenini si Stalini, cu toptanul

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Se spune ca statuia lui Caragiale, care-i mutata de colo-colo prin Bucuresti si nu-si gaseste locul, e, de fapt, o statuie in bronz de-a lui Lenin, careia i s-a inlocuit capul. Cine o stie gaseste legenda verosimila. Se mai spune ca de aceea nu e asezat Caragiale pe un soclu, fiindca la imbracaminte si la gest aminteste mai degraba de Lenin decat de nenea Iancu.


E posibil sa fie vorba dintr-un inceput despre un Caragiale facut sa semene nitel pe ici-pe colo, prin partile esentiale, cu Lenin. In anii cand Caragiale a fost omagiat cu un monument, prin monument tot lagarul socialist intelegea Lenin si Stalin. Si in final numai Stalin. Ani buni dupa razboi, sculptorii, care prosperau ridicandu-le monumente lui Lenin si lui Stalin, procedau reflex, cand primeau  si alte comenzi. Pana si pe Caragiale il faceau sa semene cu Lenin. In niste depozite indelung nederanjate din Bucuresti se gasesc sute de sculpturi, majoritatea din ipsos, reprezentand personalitati sau campioni ai ideologiei bolsevice de dupa razboi. Statul le achizitiona din expozitii si din concursuri republicane si apoi le uita cu deceniile in cimitirele cu multimi de Lenini si Stalini aratand cu mana dreapta undeva, in viitor.


Am nimerit in ianuarie 1990 intr-un mare cimitir cu isposuri de prin anii a€™50-a€™60, aflat undeva in vintrele Casei Scanteii. In raza fantomatica a unei lampi de fotograf, cu praful depus vreme de jumatate de veac pe chelia lui Lenin si pe epoletii lui Stalin, acestia aratau suprarealist. Aveau capetele cilindrice si nasurile duble. M-am intrebat - intrucat cantitatea care duce la noua calitate duce si la absurd - ce s-ar putea face cu sumedenia aceea de momai monumentale? Nimeni nu se incumeta sa le scoata la lumina, nimeni nu indrazneste sa se atinga de ele.


Trecand timpul, cantitatile te obliga la unele decizii rationale. La urma-urmei, uriasii de ipsos sunt istorie. Expusi asa, cu duiumul intr-o piata, ar putea deveni o atractie turistica si o marturie de purificare estetica. Interesant e ca, ingaduindu-ne sa folosim pluralul la numele lor, Leninii si Stalinii acestia de ipsos ne permit, ba mai mult, ne invita la un punct de vedere relaxat. Un singur Lenin, instalat intr-un loc public, intriga, deruteaza, obliga la o explicatie. O ingramadeala de Lenini si Stalini cu mainile indreptate hilar spre un viitor in care nu mai crede nimeni capata o functie curativa. Lumea rade, imaginatia se dezleaga, opiniile devin creative, frica de trecut se estompeaza. In plus, ne vom lamuri daca statuia de bronz a lui Caragiale cel ratacitor e un Lenin second-hand ori Leninul de bronz, cu capul schimbat, e o alta dimensiune comica a domnului Caragiale.

---

Despre autor: