Cotidianul i-a adus fata in fata pe Neculai Constantin Munteanu si pe varul sau, ofiterul de Securitate Costica Tanasa, cel care i-a facut viata un iad pina la plecarea in strainatate, in 1977. Momentul intilnirii dintre N.C. Munteanu si varul Costica a putut fi imortalizat doar pe ascuns, cu un telefon mobil, de unde si calitatea slaba a imaginii Intr-un bloc cenusiu din Bucuresti, locuieste fostul ofiter de Securitate Costica Tanasa, varul jurnalistului Neculai Constantin Munteanu. Ziaristul a povestit acum citeva luni ca, in anii ’70, varul sau l-a santajat ca sa colaboreze cu Securitatea. Tot varul Costica a asistat la bataile pe care N.C. Munteanu le-a primit la Securitate in 1977, dupa ce s-a raliat la protestul lui Paul Goma si a trimis scrisori acuzatoare la Europa Libera.

Cotidianul l-a identificat pe Costica Tanasa si, profitind de o recenta vizita in tara a lui Neculai Constantin Munteanu, a mediat intilnirea istorica dintre cei doi, petrecuta la exact 30 de ani din momentul in care s-au vazut pentru ultima oara.

Varul Costica sta bine pitit in Calea Grivitei sub o diferenta subtila de nume. Daca in actele Securitatii era trecut ca Tanase, acum el figureaza cu numele Tanasa. Impreuna cu Neculai Constantin Munteanu, venit in Romania pentru citeva zile, i-am batut la usa in ziua de vineri, 30 noiembrie.

„Cine e?", s-a auzit de dupa usa modesta de la etajul patru. „Neculai Constantin Munteanu". „Doua secunde". Citiva pasi pripiti si se aude ciriitul broastei de la usa. Aceasta se deschide si un batrinel rotofei, cu parul alb, zbirlit precum freza unui dirijor, il priveste uluit. Peste maioul alb, intr-un harnasament negru, atirna un aparat ce-i monitorizeaza bataile inimii. „Stii cine sint?", intreaba N.C. Munteanu. „Da. Stiu", a ingaimat batrinul. „Si stii de ce am venit?". „Da. Stiu. Vrei sa-mi iei un interviu sau vrei sa vorbim, ce vrei sa faci?", a intrebat tulburat fostul securist. „Vreau sa vorbim, Costica. Nu-ti fac nimic, n-are de ce sa-ti fie frica. Doar vorbim." „Nu mi-e frica. Amenintari am tot primit. Si tu m-ai tot amenintat pe la televizor ca ma dai in judecata, la tribunal…". „Pai te dau, Costica, de tribunal nu scapi. Dar vreau sa vorbim inainte, ca sintem rude, Costica." „Bine. Hai sa vorbim luni la zece dimineata", incheie resemnat fostul securist.

In ziua de 14 iunie 1970, ziaristul Neculai Constantin Munteanu, pe atunci angajat al Televiziunii Romane, pleca intr-o delegatie la Praga. In aceeasi zi, unchiul sau din Bucuresti, la care locuia si care il adoptase, se ducea la Securitate, unde lasa urmatoarea nota: „Tovarase comandant, nepotul meu Nic Munteanu din strada Dr. Felix nr. 55 pleaca in R.S. Cehoslovaca trimis de Televiziune. Noi am aflat de la el ca se intilneste cu un francez care sa-l treaca in Austria. Noi am fi toti foarte nefericiti daca acest lucru s-ar intimpla. Are o mama saraca acasa, pentru care lucrul acesta ar fi o mare lovitura. Faceti tot posibilul sa fie pazit in RS Cehoslovaca sa nu umble singur niciodata ca sa nu faca prostia care ii sta in cap. Cu multe multumiri…".

In baza acestei delatiuni de familie, dupa intoarcerea sa de la Praga, N.C. Munteanu s-a reintilnit cu o alta ruda de-ale sale: varul Costica Tanasa. Sau, mai bine zis, capitanul de Securitate Costica Tanase, dupa cum figureaza in arhivele Securitatii. Primul dialog intre cei doi, care nu se mai vazusera din copilarie, este redat de N.C. Munteanu in cartea „Ultimii sapte ani de-acasa": „Am primit un telefon de la cineva, care s-a recomandat, oficial, ofiter de Securitate Costica Tanase. Stiti cine sint? Stiu. Stiti si cu ce ma ocup? Stiu. Vreau sa te vad. Si din acea clipa ne-am tutuit si ne-am vorbit pe nume".

Acesta a fost securistul care a incercat sa-l racoleze ca informator pe N.C. Munteanu intre anii 1970 si 1974, santajindu-l cu tentativa de fuga din tara si cu acuzatiile de homosexualitate. In 1977, acelasi Tanasa a condus perchezitia efectuata la domiciliul ziaristului si a luat parte la arestarea si anchetarea lui pentru solidarizarea la miscarea Paul Goma si pentru ca trimisese citeva scrisori postului de radio Europa Libera. Anul trecut, N.C. Munteanu a aflat de la CNSAS ca, in plus, varul Costica il raportase ca fiind informator cu acte in regula, ca ii daduse numele conspirativ „Calin" si chiar depusese la dosarul acestuia niste note informative pe care i le atribuia.

„N-am semnat niciodata nici un angajament, motiv pentru care la dosarul meu nu exista un asemenea act. Nici macar unul fals. Nici note informative nu am dat cu numele «Calin». Am dat o singura caracterizare despre Tudor Vornicu, unde am scris despre el numai la superlativ. Numai ca aceasta caracterizare, de care nu ma rusinez nici astazi, are doua cuvinte, care nu sint scrise de mine: «Nota» si «Calin». Si am sa-l dau in judecata pe varul Costica pentru fals in acte publice si pentru ca m-a facut informator fara sa fi semnat un angajament", spune acum ziaristul de la Europa Libera.

In lunea convenita, pe 3 decembrie, ne-am prezentat din nou la usa lui Costica Tanasa. De data asta avea costum si o cu totul alta atitudine. Sigur pe el, a facut un pas in casa scarii si a tras usa dupa el, ca sa nu ne invite inauntru.

„Ce vrei tu, acum, dupa 18 ani, marele vinator de securisti? Ce? Nu stiai ca eu te-am recrutat? Nu stiai ce a fost? De ce ai asteptat atit ca sa vii sa ma vezi?", rabufneste el iute. „Am venit pentru ca vreau sa-mi spui de ce m-ai raportat ca eram informator cind nu semnasem nici un angajament si nu ti-am dat nici o nota informativa", i-a raspuns calm N.C. Munteanu. „Ce sa mai discutam? Tu stii cum stateau lucrurile pe vremea aia. Nu aveam nevoie de nici un angajament ca sa te trec ca informator. Tu imi raportai mie. Daca ma dai in judecata o sa povestesc atunci cum te-am recrutat, cum imi raportai. Daca nu erai informator, de ce mai stateai de vorba cu mine? De ce nu m-ai trimis la plimbare?", riposteaza agresiv fostul securist, cu o atitudine parca invatata la scoala generalului Plesita.

„Pai mi-era frica, Costica. Nu puteam sa nu stau de vorba cu tine", incearca Munteanu sa-l convinga. „Si de ce ai asteptat atita?", isi continua tirada varul Costica, insensibil la argumentele fostului jurnalist de la Europa Libera, ca poti da in judecata pe cineva doar daca ai dovezi scrise. Iar actele sint acum la CNSAS.

„Ce acte? Lasa-ma-n pace cu actele tale. Ca pe mine m-ai facut albie de porci la Europa Libera si acum spui peste tot ce am facut, ma faci prost, ma ameninti. Eu sint ala care are de suferit acum. Eu sint o victima, nu tu", s-a infuriat din nou Costica. La vederea aparatului de fotografiat, s-a repezit sa-si azvirle oaspetii pe scari. N-a reusit si s-a baricadat in casa. Intilnirea dupa 30 de ani a celor doi veri a luat astfel sfirsit.

„Nu ma mira faptul ca, dupa mintea varului meu, daca stateai de vorba cu un securist inseamna ca erai automat informator", spune N.C. Munteanu dupa intilnirea sa cu Costica Tanasa. De fapt, Munteanu nici nu are prea multe cuvinte de lauda despre inteligenta varului sau: „Si-a mintit superiorii, pentru ca el spune ca m-a recrutat in TVR, dar la data aceea eu nu mai lucram in televiziune si nu mai puteam sa-i fiu de folos. La fel, atunci cind ii punea pe altii sa ma urmareasca, le dadea nume conspirative, dar le pastra initialele si le mentiona functia, facindu-i foarte usor de deconspirat".

Goma era, de fapt, Hemingway In cartea „Ultimii sapte ani de-acasa", N.C. Munteanu povesteste cum, pe alocuri, anchetarea sa de catre Securitate semana mai mult cu o comedie neagra. Astfel, unul dintre cei care-l turnau a raportat ca Munteanu avea lipita pe perete o poza cu Paul Goma. Cum de Munteanu se ocupa in special varul Costica, acesta a venit la el acasa pentru a verifica informatia, desi mai vazuse poza cu pricina cu prilejul perchezitiei. Dar, surpriza, in fotografie nu era Paul Goma, ci Ernest Hemingway. „Dumnezeu sa-i inteleaga, dar inteligenta nu-i dadea afara din casa", povesteste Munteanu.

Ultima pacaleala trasa Securitatii N.C. Munteanu a obtinut pasaportul si a putut pleca din tara abia dupa ce a promis Securitatii ca va opri citirea scrisorii sale la Europa Libera. Dar dupa ce a ajuns in Germania a citit personal scrisoarea la microfonul Europei Libere.

Confesiunea lui N.C. Munteanu, pe www.cotidianul.ro/select