Figura legendara a lui Che Guevara a trezit numeroase simpatii si antipatii in rindul oamenilor de cultura, al politicienilor, ba chiar si al fotbalistilor.

„M-am nascut in Argentina, sint cubanez si totodata argentinian, iar cu voia inaltelor fete care conduc America Latina ma simt in egala masura cetatean latino-american, din orice tara latino-americana si, oricind ar fi nevoie, as fi dispus sa-mi dau viata pentru eliberarea oricarei tari din America Latina, fara sa cer in schimb nimic de la nimeni, fara sa pretind nimic si fara sa exploatez pe nimeni", declara Ernesto Che Guevara in interventia sa in fata Adunarii Generale ONU din 11 decembrie 1964.

Figura puternica a revolutionarului sud-american a atras, in timp, simpatia unor personalitati dintre cele mai diferite, care nu s-au ferit sa-si faca publice sentimentele pentru El Che: Jean Paul Sartre, Juan Domingo Perón, fotbalistii Diego Maradona si Thierry Henry, fostul presedinte argentinian Carlos Menem, liderul disident chinez Leung Kwok-hung, muzicianul Carlos Santana, actorul Pierre Richard, scriitorul Gabriel García Márquez, liderul cecen Samil Basaiev sau chiar membrii trupei Rage Against the Machine. Sartre e un caz special, pentru ca, insotit de Simone de Beauvoir, s-a intilnit cu Ernesto Guevara in Cuba, in 1960, scriind mai tirziu ca El Che era „fiinta umana cea mai completa a epocii noastre". Numerosi oameni de litere sud-americani au preferat sa-si exprime in scris admiratia pentru El Comandante: au facut-o chilianul Pablo Neruda, in 1969, in „Tristete la moartea unui erou", argentinianul Julio Cortázar in „Am avut un frate", uruguayanul Mario Bendetti in seria de poezii „Pe marginea visului" (1967), catalanul Joan Brossa in poemul vizual „Elegie pentru Che" (1978) ori salvadorianul Roque Dalton in „Crezul lui Che".

Exista insa si grupuri numeroase care se opun actiunilor si figurii lui Ernesto Guevara, in special comunitatile de cubanezi din exil si gruparile anticomuniste, care il percep drept un ucigas si un terorist. Jurnalistul american Paul Berman, intr-un articol din 2004 intitulat „Cultul lui Che: nu aplaudati «Jurnal de calatorie»", critica filmul, sustinind ca „acest cult modern al lui Che" pune in umbra „ingrozitorul conflict social care se desfasoara acum in Cuba". Articolul facea trimitere la arestarea disidentilor, printre care poetul Raúl Rivero, eliberat in urma presiunilor facute de Comitetul International pentru Democratie in Cuba, cu sprijinul fostilor disidenti din blocul sovietic, precum Vaclav Havel, Lech Walesa, Árpád Göncs si Elena Bonner. Berman afirma ca in Statele Unite, tara in care filmul „Jurnal de calatorie" a fost elogiat la festivalul de la Sundance, veneratia fata de Che Guevara a facut ca americanii sa uite de situatia dificila a disidentilor cubanezi.