Varul lui Neculai Constantin Munteanu e unul dintre pestii marunti ai Securitatii. Comportarea lui de azi explica insa mecanismele nesimtirii securistice pina la cel mai inalt nivel.

Fost ofiter de Securitate, azi demn pensionar, varul lui N.C. Munteanu si-a turnat rubedenia si a asistat la torturarea sa, fara nici o problema de constiinta, pe vremea cind N.C. era in tara si incepuse sa aiba idei subversive. Ii dadea intilnire varului - acesta cum ar fi putut sa-l refuze?!-, il lua meserias la intrebari, apoi raporta. In acest fel, N.C. Munteanu a ajuns informator despre sine insusi la Securitate, iar varul a cistigat puncte pentru vigilenta si devotamentul sau, mai presus de accidentul relatiilor de rudenie. Cind a ales aceasta solutie, varul avea mai multe posibilitati. Cea dintii era sa taca, optiune care probabil ca i-ar fi adus necazuri, poate chiar darea afara din Securitate, daca s-ar fi aflat ca stia ce era, mai nou, in capul lui Neculai. A doua era sa se dezica, pur si simplu, de varul sau care o luase „pe cai gresite". Cea de-a treia, pe care a si ales-o, era sa se ocupe el insusi de cazul N.C. Munteanu, pentru a dovedi, prin exces de zel, ca asupra sa nu trebuia sa planeze nici cea mai mica indoiala. Nu intru in amanunte, dar dupa recenta intilnire a celor doi veri, cel mai revoltat a fost securistul, care l-a acuzat pe N.C. ca a acceptat sa se intilneasca cu el. Aceasta logica impinsa pina la absurdul situatiei in care securistul isi transforma ruda in informator despre sine insusi si ii supravegheaza pe cei care-l bat, iar apoi ii reproseaza ca a acceptat, e un simptom infiorator despre potentialul dezumanizant al acestei patriotice institutii.

Aceeasi logica l-a facut pe generalul Plesita sa accepte senin ca l-a torturat pe Paul Goma si sa explice apoi ca scriitorul a devenit unul dintre oamenii pe care Securitatea i-a trimis in strainatate. Plesita a incercat sa dea de inteles astfel ca Goma a fost nitel torturat pentru a deveni mai credibil, ulterior, ca agent de influenta, calitate in care scriitorul ar fi plecat din Romania. Adica si batut si cu reputatia ulterior terfelita.

Cu aceeasi nesimtire, generalul Pacepa, fostul securist de incredere al lui Ceausescu, nu s-a multumit sa ceara reabilitarea sa, dupa ce a fost condamnat la moarte in urma defectarii sale. Autoexilatul general de Securitate vrea inapoi si gradul primit de la Ceausescu, cu pensia aferenta, si agoniseala lui din tara, obtinuta prin munca de securist cinstit, inainte de a alege America. Pentru autorul „Orizonturilor rosii", vechimea in munca e sfinta, nu conteaza ca in Romania a facut politie politica, direct sau indirect. El isi vrea dreptul ca si cum ar fi inceput sa defecteze in interesul viitor al tarii inca de cind era un securist devotat regimului.

Nici fostul securist Liviu Turcu nu coboara stacheta nesimtirii, dar pe alt plan. Obsedat sa fie bagat in seama, el certifica pentru un ziar central ca Varujan Vosganian a fost informator, singura proba fiind propria sa declaratie.

Campion la aceasta categorie ramine insa Ilie Merce, fost ofiter de securitate, azi parlamentar, care le da, senin, note la morala informatorilor prinsi cu cioara vopsita de CNSAS, in timp ce el, securist recunoscut, n-are nici o grija printre alesii tarii, fiindca despre el nu e o noutate cu ce s-a ocupat.

Nesimtirea securistica e explicabila, dar nesimtirea celor care ar trebui sa le-o reteze e de doua ori mai vinovata, asta incepind cu colegii parlamentari de toate culorile ai lui Merce, care nu se simt insultati de prezenta lui toxica printre ei.