CHESTIUNEA ZILEI
E patru dupa amiaza, sunt pe la Inter si ma holbez la populatie. Zac la volan de doua ore si descopar ca traficul de tip Videanu are si parti misto. Mai cunosti lumea. Injuraturile de mama isi pierdusera vehementa. Sunau ca un alint si ne apropiau sufleteste. Exista si o parola a multimii de la volan: Videanu. Urlai "Videanu!" si toti claxonau prelung, ca Vasile Roaita. Fiindca nu mergeai doar bara la bara, ci si geam langa geam. Eram atat de intimi, incat tablele noastre intrau in rezonanta la fiecare deplasare de zece, douazeci de centimetri.


La Dumnezeii ma-sii! - scosi de unul care intrase cu un Opel din Regala pe Magheru - i-am adaugat pe ai mei. Omul era fericit. Exclama: "Videanu!" Ii raspund prompt: "Videanu!". Am inteles din privirile lui ca nu-l mai interesa de mult traficul. Injura ca sa comunice. Mergea cu geamurile lasate, caci nu stia de unde-i poate sari iepurele. Parca ne stiam de cand lumea. Imi povestea ca pe Calea Victoriei, de la Guvern pana la Kretulescu, schimbase telefonul si adresa cu trei insi care tineau cu Steaua, cu o profesoara de geografie si cu o piara de la o televiziune de noapte, din centru. Cand n-avea cu cine vorbi, canta "Frunza verde ca piperu", ma iubeste tot Magheru!". Povestea insului: nevasta l-a parasit si a plecat la capsuni, iar el a ramas singur in trei camere, pe Pantelimon, etaj 8. Profa de geografie si piara se interesasera daca are si veceu de serviciu. N-are. Descoperise ca traficul Videanu ii venea ca o manusa. Lucra doar in schimbul de noapte (la o termocentrala de cartier), ca sa poata circula ziua, sa-si refaca viata.


Ora 19. La Universitate, s-a schimbat brusc starea de spirit a coloanelor. Unul a scos capul pe geam si a urlat din toti rarunchii, asa cum ai zbiera "Cad stanci!": "Elodiaaaaa!". Avusese o revelatie. O vazuse pe Elodia. Tampiti de trafic, jumatate vedeam palmieri, cealalta o zarea pe Elodia. Politistii semanau cu Cioaca si se faceau ca dirijeaza circulatia. Elodia fusese vazuta de 221 de ori. Pana la Unirii, scorul era de 1-1. O coloana era cu Elodia, cealalta, cu Cioaca. Deasupra noastra parea ca are treaba un elicopter pe care scria Politia. Din usa aeronavei, un tip in uniforma era cu ochii pe noi ca pe fanii din Ghencea. Dadea din maini, incercand sa ne arate ceva pe coloana dinspre Lipscani. Noi, astia jos, nu pricepeam nimic. Banuiam ca l-a smintit traficul si chiar s-a incins un concurs ad-hoc: "Cade? Nu cade!". ala de sus o tinea pe-a lui: Baaa! Bagati-va, baaaaa, acolo, ca sunt doua locuri libere... De jos, coloana i-a raspuns la unison: "Baga-te, tu, cu Troaca si Videanu!".


Se facuse noua seara. Ne miscam promitator, cam la doi pasi de Unirii. Observam entuziasti ca, in inaltul cerului, elicopterul politiei mai sa se propteasca in "cel mai inalt brad din Europa". L-a ratat. Jos, aproape de intersectie, coloana Elodia avea un avans de un Matiz si jumatate fata de coloana Cioaca.


In orasul luminat feeric, taximetristii isi transmiteau prin statii vesti din celelalte artere ale Capitalei, unde, de asemenea, coloane uriase omagiau cu insufletire promisiunile lui Videanu privind "inaugurarea" a 75 la suta din bulevarde la fiecare 15 ale lunii. Nimic nu egala insa incapatanarea noastra de a sta tintuiti in masini. Calvarul traficului era mai tentant decat mersul pe jos sau calcatul in picioare la metrou. In curand avem sa ne luam ramas bun unii de la altii, doldora de adrese si telefoane.
" - Videanu!"
" - Videanu!"