Regizorul s-a intilnit luni, la Centrul pentru Jurnalism Independent, cu presa si cu reprezentanti ai autoritatilor pentru a prezenta un „raport" privitor la desfasurarea caravanei cu care „4, 3, 2" a calatorit in intreaga tara.

Regizorul Cristian Mungiu vede caravana ca pe unsucces national si ca o anomalie internationala Pe parcursul caravanei, regizorul Sorin Avram a filmat la cald impresii ale spectatorilor, realizind astfel un documentar intitulat „1 luna cu 4 luni, 3 saptamini si 2 zile". Dupa ce „4, 3, 2" a inregistrat un imens succes la Festivalul de la Cannes, obtinind Palme d’Or, Cristian Mungiu a vrut sa impartaseasca aceasta bucurie cu toti romanii care s-au bucurat la primirea premiului. Dar a realizat ca in tara noastra mai sint doar 80 de cinematografe functionale, pina si in orase capitala de judet, numeroase sali de cinema fiind inchise sau transformate in cu totul altceva. Mungiu a luat atunci hotarirea de a duce el insusi lungmetrajul la spectatori. „Ne-am asumat un mare risc", a spus cineastul, „pentru ca nu stiam cum va fi primit filmul. Daca ajungi intr-un oras mic, unde obisnuinta de a merge la cinema s-a stins demult, e posibil sa te trezesti cu sala goala, indiferent cite Premii Palme d’Or a cistigat o pelicula". „Nu stiam daca in Romania nu mai sint cinematografe pentru ca lumea nu mai merge la film, sau daca, dimpotriva, oamenii nu mai intra in salile de cinema pentru ca nu mai au asa ceva in orasul lor. Dupa experienta acestei caravane sint absolut convins de un lucru: romanii nu merg la cinema pentru ca nu mai exista sali", a subliniat autorul „4, 3, 2".

Parcurgind 15 orase in 31 de zile, filmul lui Mungiu a strins un numar-record de spectatori: peste 18.000 de romani au luat cu asalt salile caselor de cultura din orasele lor pentru a vedea filmul cistigator de Palme d’Or. In multe localitati, s-a solicitat marirea numarului de proiectii. Dupa cum arata documentarul realizat de Sorin Avram, spectatorii au fost extrem de miscati de film, multi dintre ei simtind nevoia sa se confeseze la final, relatind realizatorilor tragedii similare. O profesoara si-a amintit ca o eleva de clasa a IX-a s-a sinucis pentru ca nu dorea ca parintii ei sa afle ca e insarcinata, un procuror povestea cum decurgea anchetarea femeilor prinse ca au incercat sa-si provoace o intrerupere de sarcina, iar o femeie i-a povestit lui Cristian Mungiu ca a apelat la un soi de „domn Bebe" care a dus-o intr-o pivnita unde se aflau o masa si doua butoaie: „Unul e plin cu apa, unul cu acid sulfuric", i-a spus barbatul, „daca avortul reuseste, te speli si pleci acasa, daca nu, te arunc in butoiul cu acid si nimeni nu va mai sti vreodata nimic de tine". Unii si-au amintit ca mii de femei au murit sub ochii securistilor care nu lasau medicii sa intervina pina ce ele nu spuneau numele celui care le-a provocat avortul. Spectatorii relatau cazuri cutremuratoare, infiorindu-se de groaza chiar si dupa atitia ani.

Dupa proiectia documentarului „1 luna cu 4 luni, 3 saptamini si 2 zile", regizorul Cristian Mungiu a deschis discutia despre situatia salilor de cinema din Romania. „Nu poti face pentru fiecare film o caravana cu care sa colinzi tara", a spus Mungiu, „Strainii care au auzit de demersul nostru ne-au spus ca e interesant, dar ca astfel de lucruri se petrec in Africa sau in tari sarace din Asia, iar ca intr-o tara europeana acest lucru nu se poate permanentiza. Este timpul sa facem ceva si sa facem acum pentru ca, in citiva ani, interesul pentru cinema trezit in spectatori de succesele noului val de regizori va disparea", crede cineastul.

Pentru a da un imbold autoritatilor, Mungiu l-a invitat pe Jacub Duszynski, director de achizitii la Gutek Film, din Varsovia, care a prezentat „modelul polonez". Dupa ani intregi de presiune a cineastilor si a criticilor de film, parlamentul polonez a votat in 2005 o noua lege a cinematografiei. Prin aceasta s-a infiintat „Institutul Polonez de Film" care sprijina productia de filme, industria cinematografica si salile de cinema. Banii necesari sint strinsi dintr-o taxa pe care trebuie sa o plateasca Institutului televiziunea publica, statiile tv private, operatorii de televiziune prin cablu, distribuitorii de filme si cinematografele. Toate aceste institutii trebuie sa dea pe an 1,5% din veniturile provenite din distributia si exploatarea filmelor si din publicitate. Astfel, Institutul Polonez de Film are anual un buget de 25 de milioane de euro, bani cu care sustine cinematografia. Din acesti bani, 2,5 milioane se indreapta spre salile de cinema.

Secretarul general al Ministerului Culturii si Cultelor, Virgil Nitulescu, a declarat ca situatia extrem de grava in care se afla salile de cinema din Romania, din 432 de cinematografe, cite erau in 1990, ajungind ca acum sa fie functionale 80, este din cauza managementului defectuos al RADEF: „In acest moment, regia este falimentara, are conturile blocate si nu poate intretine cinematografele. Singura solutie este ca salile sa fie date in administrarea Consiliilor Locale, cu conditia sa se pastreze pentru 10 ani acelasi obiect de activitate, si anume difuzarea de filme. Consiliile Locale au oricum mult mai multi bani decit RADEF si vor putea sa intretina mai bine salile".

Discutiile s-au incins, cei prezenti incercind sa gaseasca solutii viabile. „Nu trebuie sa mai fim tratati cu totii egal", a spus regizorul Tudor Giurgiu, „filmul trebuie ajutat in mod special pentru ca a adus in ultimii ani cea mai mare vizibilitate Romaniei". Regizorul a mai precizat ca, pe linga o legislatie potrivita, trebuie facuta si o educare a publicului, mai ales a celui tinar. „Realitatea e ca, dupa cum a iesit la iveala in urma unui sondaj CURS, 87% dintre romani nu au intrat niciodata intr-o sala de cinema", a conchis Tudor Giurgiu. (Gabriela Lupu)

Cum e pe la vecini Oricarui producator strain care realizeaza un film, partial sau integral, in Ungaria, impreuna cu un coproducator autohton, i se restituie 20% din suma cheltuita in Ungaria. Din partea sa, statul polonez a investit 250.000 de euro ca sa retrezeasca interesul spectatorilor pentru filmele de arta. In schimb, Cristian Mungiu are pentru straini un statut caraghios, acela de scenarist, regizor, producator si, in ultima vreme, si distribuitor al filmului sau, potrivit propriilor declaratii.

Premiu in premiera pentru Vlad Ivanov Asociatia Criticilor de Film din Los Angeles i-a acordat distinctia pentru rol secundar lui Vlad Ivanov pentru rolul medicului Bebe din „4, 3, 2", pe care l-a considerat si Cel mai bun film strain.

Ivanov spune ca se considera norocos pentru roluldin „4, 3, 2" Interpretarea doctorului specializat in avorturi ilegale din lungmetrajul lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamini si 2 zile", i-a convins pe criticii de film din Los Angeles, care l-au premiat duminica pe Vlad Ivanov pentru Cel mai bun rol secundar masculin, potrivit Reuters. Anamaria Marinca, interpreta rolului principal, s-a aflat si ea in cursa pentru premiu, dar a pierdut in favoarea lui Marion Cotillard, care a impresionat specialistii prin modul in care a jucat-o pe Edith Piaf, in pelicula „La vie en rose". Mai mult, „4, 3, 2" si-a adjudecat titlul de Cel mai bun film strain din partea criticii de profil din L.A. Trei dintre premiile decernate de critici i-au revenit filmului de epoca „There Will Be Blood", de Paul Thomas Anderson: acesta a luat distinctia consacrata celui mai bun regizor. Cu trofee s-au ales si Daniel Day-Lewis, interpretul rolului principal, dar si filmul in sine, care a obtinut Premiul pentru Cea mai buna pelicula a anului. Actrita Amy Ryan a capatat distinctia omoloaga celei a lui Vlad Ivanov, insa pentru interpretarile din doua pelicule: „Gone Baby Gone" si „Before the Devil Knows You’re Dead". Ryan a obtinut si premiul acordat de National Board of Review of Motion Pictures (NBR) din New York. Aceeasi asociatie a plasat filmul lui Mungiu printre cele mai bune cinci lungmetraje din 2007.

Insa nici distinctia acordata de Asociatia Criticilor de Film din Los Angeles, nici selectia operata de NBR nu garanteaza obtinerea vreunei nominalizari la Oscar, conform Reuters. Primele sint considerate „premii otravite", caci cistigarea lor conduce arareori catre obtinerea trofeului acordat de Academia Americana de Film. NBR are o inclinatie pentru filmele „mai de arta" in defavoarea block-buster-urilor, iar in trecut a fost criticat ca a trecut cu vederea regizori sau pelicule apreciate de specialisti, de exemplu „Capote" si „Walk the Line".

Urmatoarele distinctii sint cele acordate de asociatia new yorkeza a criticilor de film, apoi este programata anuntarea nominalizarilor la Critics Choice Awards, totul culminind joi cu dezvaluirea nominalizarilor la Globurile de Aur. (Alexandra Olivotto)