SA NE CUNOASTEM SCRIITORII: Nimic socant, nimic teatral in poezia lui Constantin AbaÂluta. Poetul mizeaza pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv, fortanÂdu-l insa a-si dezvalui resursele disiÂmuÂ
SA NE CUNOASTEM SCRIITORII: Nimic socant, nimic teatral in poezia lui Constantin AbaÂluta. Poetul mizeaza pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv, fortanÂdu-l insa a-si dezvalui resursele disiÂmuÂlate, misterul irezolvabil. Precum in pictura metafizica a unui ChiÂrico, imaginea nuda transmite o adanÂcime absconsa, formele clare se araÂta a fi depozitarele unei vieti seÂcrete. Cu cat claritatea formala e mai articulata, cu atat umbra sa e mai tulburatoare. Abaluta surprinde anÂgoaÂsa lucrurilor insesi. In loc de a-si proiecta angoasa pe cele din jur, se lasa invadat de umoarea difuza a acestora: "tacerea strazilor pe care treci prima oara/ ce pasi mici fac prin iarba prietenii/ nimeni n-are timp la-ndemana/ vantul uraste evanÂtaiele/ pietre, cum aflati voi raÂsaÂriÂtul?" Poetul are cultul obiectelor traÂtate precum niste zeiÂtati sui geÂneris. E un misticism al entitatilor miÂÂnore, lucruri si fiinte prin intermediul carora se reÂgeÂneÂreaza o spirituaÂliÂtate elementara, de inceput de luÂme: "e atata tacere in acest zid/ de parÂca as trai o mie de ani/ zilele anoste din creierul meu/ se ascund in sticla ferestrei/ si de acolo incearca sa/ momeasca trecatorii de pe straÂda:/ nu sa mori e porunca,/ ci sa agiti sanÂgele in paharul marii/ ca o meÂduÂza dictator peste rechini". Incercand reÂÂgretul individuatiei ("nedreptatea de a fi tu insuti"), auÂtoÂrul SinÂguÂraÂtaÂÂtii ciclopului se doÂresÂte transformat in materie anorgaÂnica, pentru a putea intra astfel in fluÂxul ingenuu al realului: "vreau sa fiu perete/ sa prind lumina si s-o dau mai departe/ feÂreastra ca o capÂtuseala/ sa-mi tina de urat in zilele orÂbitoare ale verii/ beÂcului care se uita tinta la mine/ sa-i spun ca oriÂcand o rugaciune ii poate stinÂge luÂmiÂna". Posedand acest alibi siÂmiÂliÂbaÂcoÂvian al inregistrarii fidele a unei lumi familiare, Abaluta opeÂreaÂza insa in economia ei modificari viÂÂziÂoÂnare. Tablourile statice, umile, inÂcompatibile cu surpriza sunt animate de curenti cu iz suprarealist, de naÂtura a le modifica radical. CaÂuÂzaÂliÂÂtaÂtile apar suspendate in faÂvoaÂrea unor relatii fortuite, ca si cum s-ar puÂtea efectua revizuiri in plaÂnul GeÂÂneÂzei: "cineva e atat de deÂparte/ inÂcat raÂuÂrile cad in praÂpasÂtie/ si-i multa vreÂme seceta pe camp". In cliÂpele sale faste, poetul inÂtuieste o reÂlatie intre microcosmul casnic si maÂcrocosm, precum un tur de forta al paÂsiÂviÂtatii oblomoviene ce-si apliÂca o teÂraÂpie excentrica: "in clipa asta geÂoÂgraÂfia infinitului mi se plimba pe trup/ toti oaÂmenii pe care i-am cuÂnosÂcut mi se-nvart anonimi prin creÂier/ sunt o pepiniera de fapte de graÂdul zero/ si-n geamul ferestrei meÂle amurgul baÂte piezis". Prin creatia sa compleÂxa, in care aluviÂoÂneaza nuÂmeÂroaÂse maÂterii morale si exÂpresive, unificate de-o inÂteÂliÂgenÂta esÂteÂtiÂca ce transÂmuta peisajul inÂsigÂnifiÂanÂtei in conÂditia unei preÂzente lirice pline de dramatism, Constantin AbaÂluÂta, in pofida bizarelor reÂÂzerve ale unor critici, este unul dintre cei mai inÂsemnati poeti pe care ii avem in prezent. CV Constantin Abaluta. n. in 1938. Arhitect diplomat. Din 1969 este scriitor liber profesioÂnist. Poet, prozator, dramaturg, eseist, traducator, grafician. Peste 30 de volume de poezie (unul tradus in Franta si altul in Belgia), 6 de proza si 2 de teatru. Peste 25 de volume de traduceri din literatura universala. La RaÂdio i s-au montat doua piese proprii si doua dramatizari (dupa Beckett si dupa Bulgakov). Anul trecut regizorul Gavriil Pinte a prezentat spectacolul radiofonic "Drumul furnicilor", pe un scenariu propriu, din toata opera poetului. Trei premii ale Uniunii Scriitorilor. Doua premii in straÂiÂnatate. Teatrele refuza de doua decenii sa-i joace vreo piesa. E autorul unei antologii din lirica poetilor generatiei a60-a70, premiata de USR. Actualmente vice-preÂseÂdinÂte al PEN Club-ului roman. "Strazile vor sa atinga infinitul Intamplator, ele sfarsesc in alte strazi Si numerele de pe case o iau iar de la zero Si cutiile postale primesc iar scrisori Trimise de pe alte strazi finite O, strazi, nu v-a ramas alt reazem ceresc Decat roua diminetii "
(Fragment din Poemul Strazilor) Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania
Despre autor: