SA NE CUNOASTEM SCRIITORII: Nimic socant, nimic teatral in poezia lui Constantin Aba­luta. Poetul mizeaza pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv, fortan­du-l insa a-si dezvalui resursele disi­muÂ
SA NE CUNOASTEM SCRIITORII: Nimic socant, nimic teatral in poezia lui Constantin Aba­luta. Poetul mizeaza pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv, fortan­du-l insa a-si dezvalui resursele disi­mu­late, misterul irezolvabil. Precum in pictura metafizica a unui Chi­rico, imaginea nuda transmite o adan­cime absconsa, formele clare se ara­ta a fi depozitarele unei vieti se­crete. Cu cat claritatea formala e mai articulata, cu atat umbra sa e mai tulburatoare. Abaluta surprinde an­goa­sa lucrurilor insesi. In loc de a-si proiecta angoasa pe cele din jur, se lasa invadat de umoarea difuza a acestora: "tacerea strazilor pe care treci prima oara/ ce pasi mici fac prin iarba prietenii/ nimeni n-are timp la-ndemana/ vantul uraste evan­taiele/ pietre, cum aflati voi ra­sa­ri­tul?" Poetul are cultul obiectelor tra­tate precum niste zei­tati sui ge­neris. E un misticism al entitatilor mi­­nore, lucruri si fiinte prin intermediul carora se re­ge­ne­reaza o spiritua­li­tate elementara, de inceput de lu­me: "e atata tacere in acest zid/ de par­ca as trai o mie de ani/ zilele anoste din creierul meu/ se ascund in sticla ferestrei/ si de acolo incearca sa/ momeasca trecatorii de pe stra­da:/ nu sa mori e porunca,/ ci sa agiti san­gele in paharul marii/ ca o me­du­za dictator peste rechini". Incercand re­­gretul individuatiei ("nedreptatea de a fi tu insuti"), au­to­rul Sin­gu­ra­ta­­tii ciclopului se do­res­te transformat in materie anorga­nica, pentru a putea intra astfel in flu­xul ingenuu al realului: "vreau sa fiu perete/ sa prind lumina si s-o dau mai departe/ fe­reastra ca o cap­tuseala/ sa-mi tina de urat in zilele or­bitoare ale verii/ be­cului care se uita tinta la mine/ sa-i spun ca ori­cand o rugaciune ii poate stin­ge lu­mi­na". Posedand acest alibi si­mi­li­ba­co­vian al inregistrarii fidele a unei lumi familiare, Abaluta ope­rea­za insa in economia ei modificari vi­­zi­o­nare. Tablourile statice, umile, in­compatibile cu surpriza sunt animate de curenti cu iz suprarealist, de na­tura a le modifica radical. Ca­u­za­li­­ta­tile apar suspendate in fa­voa­rea unor relatii fortuite, ca si cum s-ar pu­tea efectua revizuiri in pla­nul Ge­­ne­zei: "cineva e atat de de­parte/ in­cat ra­u­rile cad in pra­pas­tie/ si-i multa vre­me seceta pe camp". In cli­pele sale faste, poetul in­tuieste o re­latie intre microcosmul casnic si ma­crocosm, precum un tur de forta al pa­si­vi­tatii oblomoviene ce-si apli­ca o te­ra­pie excentrica: "in clipa asta ge­o­gra­fia infinitului mi se plimba pe trup/ toti oa­menii pe care i-am cu­nos­cut mi se-nvart anonimi prin cre­ier/ sunt o pepiniera de fapte de gra­dul zero/ si-n geamul ferestrei me­le amurgul ba­te piezis". Prin creatia sa comple­xa, in care aluvi­o­neaza nu­me­roa­se ma­terii morale si ex­presive, unificate de-o in­te­li­gen­ta es­te­ti­ca ce trans­muta peisajul in­sig­nifi­an­tei in con­ditia unei pre­zente lirice pline de dramatism, Constantin Aba­lu­ta, in pofida bizarelor re­­zerve ale unor critici, este unul dintre cei mai in­semnati poeti pe care ii avem in prezent.    CV Constantin Abaluta. n. in 1938. Arhitect diplomat. Din 1969 este scriitor liber profesio­nist. Poet, prozator, dramaturg, eseist, traducator, grafician. Peste 30 de volume de poezie (unul tradus in Franta si altul in Belgia), 6 de proza si 2 de teatru. Peste 25 de volume de traduceri din literatura universala. La Ra­dio i s-au montat doua piese proprii si doua dramatizari (dupa Beckett si dupa Bulgakov). Anul trecut regizorul Gavriil Pinte a prezentat spectacolul radiofonic "Drumul furnicilor", pe un scenariu propriu, din toata opera poetului. Trei premii ale Uniunii Scriitorilor. Doua premii in stra­i­natate. Teatrele refuza de doua decenii sa-i joace vreo piesa. E autorul unei antologii din lirica poetilor generatiei a€™60-a€™70, premiata de USR. Actualmente vice-pre­se­din­te al PEN Club-ului roman.     "Strazile vor sa atinga infinitul Intamplator, ele sfarsesc in alte strazi Si numerele de pe case o iau iar de la zero Si cutiile postale primesc iar scrisori Trimise de pe alte strazi finite O, strazi, nu v-a ramas alt reazem ceresc Decat roua diminetii "
(Fragment din Poemul Strazilor) Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.