Romania va fi vazuta de partea Moscovei, fara a putea profita vreodata de acest statut.

Dupa ce negocierile de aproape doi ani pe aceasta tema au esuat, majoritatea guvernelor europene, alaturi de SUA, au dat mina libera liderilor kosovari pentru declararea independetei fara acordul ONU.

Romania, alaturi de Slovacia, Grecia, Cipru si Spania, face nota discordanta cu pozitia dominanta din cadrul UE, oferind astfel, inevitabil, sprijin Moscovei, care se opune acestei modificari de statut. Toate cele cinci state sustin, oficial, ca independenta Kosovo este un precedent periculos, pentru ca rusofonii din Transnistria, turcii ciprioti, separatistii basci si cei catalani sau minoritatea maghiara din Slovacia ar putea urma modelul secesiunii kosovare. In realitate, sprijinul pentru Moscova nu este doar un efect secundar nedorit, ci chiar unul scontat.

Pe de-o parte, guvernele spaniol, slovac, grec sau cipriot, care nu se afla in „vecinatatea apropiata", in sfera de influenta a Kremlinului, ar putea beneficia de sprijinul Rusiei in aceasta eventualitate - aceasta nu ar recunoaste la ONU statul secesionist. Insa repetarea scenariului kosovar in Transnistria nu se va intimpla decit cu acordul Rusiei si este putin probabil ca Moscova sa renunte la o asemenea strategie de dragul atitudinii de astazi a Romaniei, cu atit mai mult cu cit autoritatile romane resping constant ideea ca ar sustine pozitia rusa. Trecind peste spaimele iredentismului, ratiuni mult mai pragmatice se pot decela insa in atitudinea acestor state. Moscova ofera Greciei 75% din gazele naturale, dar si tranzitul gazoductelor Blue Stream si South Stream. Prin off-shore-urile sale, Ciprul este cel mai mare investitor din economia Rusiei. Slovacia este dependenta chiar 100% de gaze si 97% de petrolul rusesc. Spania se bucura de o relatie privilegiata cu Moscova si a recunoscut mai degraba „monopolul" rusesc decit cel european in dosarele est-europene. In schimb, Romania a primit pina acum de la Rusia doar ruinarea proiectului gazoductului Nabucco, neretragerea trupelor ruse din Transnistria si vaga promisiune a inapoierii tezaurului. Pe de alta parte, Kosovo nu este in acest moment cea mai delicata tema a geopoliticii mondiale. Retragerea Rusiei din Tratatul Fortelor Conventionale in Europa, amenintarile la adresa scutului american antiracheta sau opozitia rusa fata de Washington in privinta programului nuclear iranian sint dosare cu o miza mai mare si nu este exclus ca independenta Kosovo sa fie o moneda de schimb intre Washington si Moscova. In aceste conditii, a te opune sau nu independentei se va reduce la calculul beneficiilor pe care o asemenea pozitie le aduce in perioada tulbure de pina la efectuarea „tranzactiei" dintre SUA si Rusia.