"Cred ca jurnalistii romani inca nu apreciaza cum trebuie acest imens noroc de a fi liber in toata lumea, liber chiar sa si pierzi. Fac exact ceea ce am vrut sa fac si ceea ce am stiut ca o sa fac din clipa in care am avut creÂier", spune
"Cred ca jurnalistii romani inca nu apreciaza cum trebuie acest imens noroc de a fi liber in toata lumea, liber chiar sa si pierzi. Fac exact ceea ce am vrut sa fac si ceea ce am stiut ca o sa fac din clipa in care am avut creÂier", spunea reputatul scriitor si publicist. Tudor Octavian implineste astazi 68 de ani. "Indiferent ce fac in media si in lumea cartilor, lucrez cu instrumenÂtele absolventului de filologie. Am apelat la istoria artei si la istoriile altor lumi artistice, deoarece prograÂma de la Universitate nu privea si munca de scriitor. Cu vremea, aceste preocupari la inceput complementare au devenit tot atat de principale ca si scrisul literar. Atunci cand scriu carti de arta, tot munca de om al condeiului se cheama ca fac. Norocul meu in viata a fost ca o multime de oameni s-a straduit sa ma indeparteze din locurile si meseriile pe care tocmai le practicam. Trecand timpul, mi-am dat seama ca mi-au facut cel mai mare bine: m-au trimis acolo unde-mi era cu adevarat locul, in presa si la masa de scris. Pentru activitatea de jurnaÂlist care publica un articol zilnic din 1990 incoace a trebuit sa-mi pun la punct o metoda, astfel incat nu numai ca nu trebuie sa ma chinuiesc dibuind un subiect, ci chiar sa am un stoc de subiecte, care de care mai provocator. Am un carnet in care imi notez ceea ce s-ar putea numi samanta de articole. Oamenii de toata starea imi livreaza in permanenta subiecte fara ca ei sa-si dea seama de asta. Le multumesc, dar, daca as vrea sa le dovedesc ca ei sunt cei care mi-au sugerat directia pe care sa ma asez in fiecare zi in fata masinii de scris, sunt sigur ca nu recunoaste in texte. Cam asta se intampla cu toti scriitorii: cititorii sunt convinsi ca in romanul sau povestirea pe care o citesc este vorba de altii. In ce priveste vremea care trece si peste mine, prefer sa ma port ca si cum vremea trece doar peste ceilalti. Daca reusesti sa te convingi de acest lucru, reusesti si pe cei din jur. La urma urmei, daca nu te doare nimic, batranetea este o conventie. Imi pare rau ca lumea imbatraneste, dar in ce ma priveste nu-mi fac griji. Dar si cu batranetea este o poveste, fiindca oamenilor le imbatranesc mersul, privirea, atentia, simpatiile, dorintele si abia dupa asta carnea. Dovada cati se nasc batrani si cati varstnici mor tineri. Cat despre talent, decat sa te intrebi mereu daca esti doar talentat si nu extraordinar de talentat, e mai bine sa cauti mereu apropierea de oamenii pe care ii respecti si ii iubesti pentru talentul lor deosebit. Stand intre talentati, chiar mediocru sa fii, te contaminezi de la desteptaciunea lor. In tinerete, oriunde m-as fi dus toti erau mai talentati ca mine. Li s-a dus tineretea, li s-a dus si talentul, fapt ce spune ca erau doar tineri si ceva mai agitati ca mine..." Implinire "Sigur, e frumos sa joci rolul marelui modest, dar nici excesul de modestie nu este o virtute. Probabil ca am devenit mai talentat lucrand mult si numai din placere. Dupa 1990 am decis sa fac numai ce-mi place riscand si saracia..." Tudor Octavian scriitor, publicist
Despre autor:
