La Festivalul International desfasurat la Teatrul Maghiar din Cluj, regizorul si-a prezentat piesa „Unchiul Vania", o montare care dizolva granitele dintre actori si spectatori.

Hatházi András (Unchiul Vania),unul dintre cei mai buni actori aiTeatrului Maghiar din Cluj Piesa, care a avut premiera cu putin timp inaintea Festivalului „Interferences", va putea fi vazuta pe viitor la Teatrul Maghiar din Cluj. Scenografia bizara a piesei „Unchiul Vania" este primul lucru care il socheaza pe spectator: printr-o miscare abila, raporturile intre public si artisti par inversate, prin simplul fapt, deloc intimplator, ca actorii performeaza, in cea mai mare parte, in spatiul destinat spectatorilor, printre scaune, sau chiar facind acrobatii printre loji. Decorul este un preambul pentru filosofia pe care o degaja treptat montarea: aceea ca natura umana, in complexitatea ei, ar fi superioara oricarei morale rigide, motiv pentru care distanta dintre spectator, regizor si actor pare considerabil micsorata. „Trebuie sa acceptam ca piesa e mult mai misterioasa si mai bogata decit oricare dintre noi, sa acceptam ca scena nu da solutii, ci lasa totul deschis", explica Andrei Serban.

Intriga piesei este pusa in miscare de decizia profesorului universitar Serebriakov (Biro Jozsef) ajuns la pensie de a se retrage la tara impreuna cu tinara si frumoasa lui sotie, Elena (Kezdi Imola), decizie care tulbura dramatic viata rudelor acestuia. Cei doi soti, mereu imbracati in haine albe, snobi, plictisiti, egocentrici si mediocri, exercita o fascinatie careia cei de la tara nu i se pot sustrage. Personajul principal, unchiul Vania, fratele primei sotii a profesorului, se contureaza paradoxal, printr-o acumulare de planuri secundare, de regrete vagi si de reactii emotionale scurcircuitate, niciodata exprimate pina la capat.

Unchiul Vania este, in intelesul cu care ne-a obisnuit beletristica ruseasca, un idiot: si-a ratat viata pentru a-l intretine pe cumnatul sau, despre care credea ca ar fi un geniu. Timpul a dovedit ca profesorul era un trisor, toate operele sale fiind, de fapt, simple compilatii. Toate eforturile lui Vania si ale Soniei, fata din prima casatorie, l-au transformat pe Serebriakov intr-un personaj rasfatat, cu mare succes la femei si ipohondru.

Plictisul celor doi soti si absenta oricarei activitati ii invenineaza pas cu pas pe ceilalti, obisnuiti cu munca necontenita. Piesa este un bun prilej pentru actorii clujeni de a-si valorifica virtuti artistice rafinate si, de vreo citeva ori, in mod surprinzator, si calitati acrobatice. De exemplu, pentru rolul lui Astrov, beat in citeva scene, Bogdan Zsolt, unul dintre cei mai talentati actori din Cluj, a coborit citiva metri buni de scara de incendiu agatat de o bara cu un singur picior si a facut slalom printre loji. Printre reactiile excentrice ale unui personaj sau altul, se contureaza drama unchiului Vania, izgonit de pe propria mosie de profesorul pentru care si-a ratat viata. La un pas de sinucidere, personajul trece printr-o comotie emotionala, insa, in idiotenia lui aparenta, dovedeste un caracter complex, superior snobismului celor doi soti.

Cum si-a deschis Scala din Milano noua stagiune aflati pe www.cotidianul.ro/select