CIORNE
Cu frecventa ametitoare a unei ciocanitori, pasare specializata in gaurit copacii, tinand intr-o stare de perpetua neliniste padurea, domnul Traian Basescu nu ne ingaduie o clipa de ragaz. Se apropie, totusi, Nasterea Domnului. Il asteptam pe Mos Craciun. Pana una alta, ne este livrat, cu si fara fundita, Traian Basescu. O parte consistenta din popor, care posteste cu fasole, asteapta dezlegarea la porc si Magii vestitori. Presedintele nu ne lasa. Nici sa visam si nici sa gandim la altceva decat la mesianica sa faptura. Numele sau, derivat dintr-o productie a abuzului de mancare de post, trebuie sa circule fara oprire prin instalatiile noastre suflesti, sa nu absenteze din creierul supusilor. Sa ne sperie si inabuse.


Plecat, in sfarsit, intr-o misie externa, mai potrivita functiei decat nadusitul in intrigi dambovitene, presedintele comite din aeroport un discurs fariseic. Cere, fiindca tot suntem "doar noi intre noi", demisia coruptului Chiuariu. EU, PRESEDINTELE, mai am rabdare doua zile! Sa nu ne facem de ras in lume, graieste seful statului. Lumea era acolo. Presa romana, televiziuni, agentii de stiri, presa straina. Liberalul-pusti de la Justitie trebuie sa spele putina pana nu se prinde Europa ca suntem corupti. Ce a facut ministrul justitiei? A iscalit, cica, o hartie, iscalita in prealabil de cenzori si experti, privind schimbarea statutului unui teren. Pai cate demisii ar fi trebuit sa-si dea pana acum domnul Basescu, cel care, zic hartiile, vindea vapoare norvegienilor, semnand ca vanzator si cumpara, ca imputernicit norvegian, aceleasi vapoare, semnand si in aceasta calitate? Cate demisii ar trebui sa-si dea un politician care, primar fiind isi repartiza siesi o casa cu toate ca mai avea trei? Cererea, semnaleaza presa, era semnata de Traian Basescu. Iscalitura aprobarii - coincidenta de nume! - era tot a lui Traian Basescu. Zilele trecute am citit, crucindu-ma, o poveste cu vanzarea de locomotive. Flota cailor ferate era negustorita sub obladuirea aceluiasi personaj care (asta da comert!) acorda prin smecherii intortochiate zece la suta comision de vanzare cumparatorului! Nu-i greu de banuit spre ce buzunar curgeau acesti gologani.


Am umblat cateva zile intr-o zona in care a nins. Copacii cu chiciura, ca niste bijuterii ceresti, pareau altarele de iarna ale lui Dumnezeu. Asteptam ca pe povarnisurile albe sa lunece sania lui Mos Craciun, trasa nu de reni, ci de lebede albe. Intotdeauna  inaintea Craciunului si omul matur devine nitel copil. Cineva bruiaza insa copilaria din noi. Infrangerea la referendum l-a innebunit pe presedinte. Uraste mai mult decat ura inainte. Ii dusmanea pe liberali. Azi pare sa-i dusmaneasca si pe democrati. Face si desface partide. Reformeaza clasa politica, inlocuindu-l pe imbatranitul in rele Chiuariu, cu junele neprihanit Stolojan. Totul pentru binele natiei, spune presedintele. Totul pentru obsesiile sale, indraznesc sa spuna din ce in ce mai multi conationali. Democratii au livrat presei un proiect diabolic, clocit in incubatoarele politice de la Cotroceni, pentru eterna ramanere la putere a Sefului. Asa sa fie?

 
Vine Craciunul. Il asteptam pentru noi, pentru copiii si nepotii nostri, pentru cei pe care-i iubim. Mi-e dor de leru-i ler, de sorcova vesela, de ritualul din satul meu al incinenarii pe dealuri a vechiului an si de chiotele vestind Noul An. Am vazut in tari ale Uniunii Europene pregatirile de Sarbatori. O lume frumoasa, calma, asezata. Politicienii, discreti, se trag indarat lasand nepangarit taramul sufletesc al natiei. La noi e taman pe dos. Politica se indeasa in fata. Imbrancit de indiferenta populara, Traian Basescu a cazut pe ghetusul referendumului. Acum face zilnic un referendum vocal din care deduc ca in ieslea din Betlehem nu se va naste Iisus, ci chiar Traian Basescu. Mi-e dor sa fim lasati in pace. De Craciun, de Anul Nou. Nu cer mult. Mi-e dor de un referendum pentru Mos Craciun, ca intotdeauna neanuntat, pe care sa-l castigam fiecare in sufletul nostru.


P.S. In urma cu doua saptamani m-a sunat Cristian Iordanescu. Eram la Sangeru. Ma felicita, lucru care m-a magulit, pentru un articol din "Jurnalul National". Am tinut la Cristi. Aveam relatii amicale. Stiam truda lui rodnica din fruntea Baroului Bucuresti. Era fericit ca la anul va organiza in Romania Congresul Mondial al Avocatilor. Ieri am aflat ca nu mai e. Lacrimez langa familia care l-a iubit.