Inalta Curte de Casatie si Justitie ia, astazi, in discutie, recursul in interesul legii promovat de procurorul general al Romåniei, Laura Codruta Kovesi, pentru stabilirea unei practici unitare in cazul solutionarii proceselor de revendicare a proprietatilor confiscate abuziv de regimul comunist. Demersul procurorului general a agitat lumea juridicului din tara noastra. Specialistii in drept al proprietatii nu sunt de acord si au sustinut ca acest recurs in interesul legii nu este binevenit, fiind in dezavantajul fostilor proprietari care se chinuie sa-si recupereze bunurile in natura.

Laura Codruta Kovesi considera ca este legal si firesc sa se judece actiunile in revendicare pe baza prevederilor Legii 10 din 2001, si nu pe cele ale Codului civil. Asta in conditiile in care, dupa intrarea in vigoare a actului normativ amintit, nu toate instantele au judecat la fel: unele au solutionat actiunile respectand procedura stabilita de Legea 10, altele au tinut cont de dreptul comun, chiar daca actiunile au fost introduse dupa aparitia legii.

In toate cauzele solutionate pana in prezent de CEDO, fostii proprietari au invocat incalcarea ar ticolului 1 din Protocolul numarul 1 Aditional la Conventia Drepturilor Omului. In contextul in care statul roman plateste si in prezent sute de mii de euro pentru incalcarea acestor drepturi, demersul procurorului general pare cu atat mai mult o actiune cotrara drepturilor omului.
Mai mult decat atat, in cadrul hotararilor CEDO sunt mentionate si sustinerile Agentului Guvernamental al Romaniei, potrivit carora, actiunea la CEDO ar fi inadmisibila, deoarece fostul proprietar poate urma calea revendicarii, in baza dreptului comun.

Incalcari ale Conventiei Drepturilor Omului
Redam in continuare fragmente din hotararile CEDO impotriva Romaniei, care arata ca recursul procurorului general nu este in ton cu hotararile de la Strasbourg.
n „(...) Guvernul considera ca existenta hotararii din 25 septembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti de respingere a actiunii in anulare a contractului de vanzare privind bunul sau nu aduce niciun prejudiciu dreptului reclamantului la respectarea bunului sau. In opinia Guvernului, reclamantul ar fi putut formula o actiune in revendicare impotriva cumparatorului bunului si cere, prin intermediul acestei actiuni, compararea titlurilor de proprietate. (...) Dupa ce a examinat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt si niciun argument care ar putea conduce la o alta concluzie in acest caz. Curtea reafirma in special ca, in contextul legislativ roman de reglementare a actiunilor in revendicare imobiliare si a restituirii bunurilor nationalizate de regimul comunist, vanzarea de catre stat a unui bun al altuia unor terti de buna-credinta, chiar si atunci cand e anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al altuia, reprezinta o privare de bun. O asemenea privare, combinata cu lipsa totala a despagubirii, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1“. (Hotararea din 12 iulie 2007 in cauza Savulescu impotriva Romaniei, in care statul a fost condamnat la daune moratorii de 5.000 euro).

n „(...) Curtea reaminteste ca in alte cauze similare a tras concluzia incalcarii articolului 6 § 1 din Conventie sub motiv ca refuzul curtilor de apel de a recunoaste tribunalelor competenta de a examina litigii referitoare, ca si in cauza de fata, legata de o revendicare imobiliara incalca articolul 6 § 1 din Conventie“. (Hotararea din 12 iulie 2007 in cauza Cornelia Eufrosina Radu contra Romaniei, in care statul a fost condamnat la daune morale de 7.000 euro).

n „(...) Guvernul considera ca hotararea din 19 aprilie 2001, care a confirmat buna credinta a cumparatorilor, nu a avut nici o incidenta asupra dreptului de proprietate al reclamantului care ar fi trebuit sa inainteze o actiune de revendicare contra sotilor D.“ (...) Curtea reaminteste ca a hotarat deja ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, soarta unei actiuni in revendicare nu era sigura si ca de atunci reclamantii nu trebuiau sa urmeze aceasta cale. De altfel, o actiune avand ca temei articolul 574 din Codul de procedura civila nu ar fi determinat restituirea apartamentului in cauza. (...) In speta, Curtea nu vede nici un motiv sa se indeparteze de jurisprudenta citata mai sus, situatia de fapt fiind sensibil aceeasi. Aceasta mentioneaza ca vanzarea de catre Stat a bunului reclamantului in temeiul legii nr. 112/1995, lege care totusi nu permitea vanzarea bunurilor nationalizate ilegal, impiedica chiar si astazi pe reclamant sa exercite dreptul sau de proprietate recunoscut prin hotararea definitiva si irevocabila“. (Hotararea din 31 mai 2007 in cauza Horia Jean Ionescu contra Romaniei, in care statul a fost condamnat la daune morale de 6.000 euro).

- „(...) Guvernul considera ca vanzarea apartamentelor si actiunea in anulare a contractelor de vanzare nu are nici o incidenta asupra dreptului de proprietate al reclamantelor, caci nici titlul lor de proprietate, nici sansele acestora de a obtine posesiunea apartamentelor nu au fost afectate. Constatarea bunei credinte a cumparatorului nu echivaleaza cu o negare a titlului de proprietate al reclamantelor. Astfel, procedura litigioasa nu a prejudiciat dreptul de proprietate al reclamantului.
24. Guvernul apreciaza ca reclamantele ar fi avut mai multe sanse sa le fie restituite apartamentele daca ar fi intentat o noua actiune de revendicare impotriva cumparatorilor“. (Hotararea din 31 mai 2007 in cauza Brazda si Malita contra Romaniei , in care statul a fost condamnat la daune morale de 5.000 euro).

(Andi Topala)

Jumatate dintre fostii proprietari isi vor primi banii anul viitor
Doar jumatate dintre fostii proprietari care au optat pentru plata despagubirilor in numerar isi vor primi banii pana la sfarsitul acestui an, estimeaza reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, citati de NewsIn. In total, 2.000 de persoane si-au inregistrat pana acum cererile pentru a primi bani sau actiuni la Fondul Proprietatea.