Cum sa publici romanul pe care inca nu l-ai scris

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
SUNT ABORDAT pe strada de un domn cu o infatisare oarecare, dar cu un vadit potential de incredere. Domnul vrea sa-l invat, in temeiul acestui potential de incredere, cum sa publice un roman. Exista mai multe feluri de infatisari oarecare, iar intre ele si una care-ti spune ca persoana e in stare de orice, nu si de scrisul unui roman. De aceea il intreb pe domnul, care vrea sa publice un roman, daca l-a si scris. El ma priveste ca pe inca un individ care-l dezamageste. Astepta de la mine un raspuns destept. Asta stia si el, ca trebuie mai intai sa-l scrie, insa de la mine, fiindca ma simpatiza, astepta altceva. Unii oameni iau faptul ca te simpatizeaza ca pe un avans la miracol. Daca nici tu, insul pe care-l admira, nu esti in stare sa-i spui cum sa publice un roman fara sa-l scrie, atunci ce sa mai astepte de la altii?


O FAMILIE care pleaca dintr-un apartament inchiriat o afla la usa pe doamna de la care au preluat, cu ani in urma, apartamentul. Doamna revine in casa pe care a abandonat-o precipitat, fiindca ii amintea in toate celea de barbatul care a parasit-o. Acum sunt cu altcineva, spune ea.  Ma intorc fara amintiri. De la proprietari, familia care se muta asculta povestea "nebunei". E a cincea oara cand pleaca si revine cu alt barbat. Proprietarul o spune cu aerul ca stie cand va avea loc urmatoarea plecare si urmatoarea intoarcere. La inceput, ciclul era mai lung, spune cu melancolie acesta.


FIECARE SAPTAMANA si cateodata de mai multe ori pe saptamana, canalele tv dau filme cu atentate la presedintii Americii. Toate atentatele sunt zadarnicite de niste agenti secreti superdotati. Totusi, nu ma pot impiedica sa gandesc ca, desi in filme atentatele esueaza, din cauza inmultirii filmelor cu comploturi si atentate, unul o sa reuseacsa in realitate. Tot mai des, realitatea concureaza imaginatia. Placerea americanilor de a se da mari in filme are la baza neputinta lor la inmultirea teroristilor. E ca si cum ar cauta-o cu lumanarea si in realitate si in filme.


UN AFIS ca toate afisele in vitrina unei croitorii. La prima vedere e reclama la cartile unei edituri de tipul "Cum sa...". Nu-mi dau seama ce ma retine - poate chiar faptul ca o croitorie nu are in vitrina fuste si bluze, ci un afis. Titlurile insa sunt toate cu trimitere ironica la asa-numita literatura motivationala: "Cum sa pierzi bani in afaceri", "Cum sa devii alcoolic in numai zece sedinte", "Cum sa fii respins de femei", "Cum sa investesti in paguba", "Cum sa-ti bati joc de viata ta", "Cum sa ratezi toate ocaziile de a trai mai bine", "Cum sa fii luat de prost de toata lumea", "Cum sa devii impotent de tanar". Si, fiindca marile idei se intalnesc, dar mai ales cele mici, iata si un volum care se cheama "Cum sa publici romanul pe care inca nu l-ai scris".

---

Despre autor: