De cand guvernul de la Beijing a decis sa preia, printr-un fond de investitii pe care il controleaza, 10% din actiunile uriasului fond privat de investitii Blackstone Group, autoritatile occidentale au intrat la idei. Este vorba despre o preluare de catre un fond de investitii la care participantii de control au ??????????nu institutii sau persoane private, ci statele. Aceste fonduri de investitii, numite suverane, apartin autoritatilor statale indeosebi din China, Rusia, Arabia Saudita, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite, adica din tari care au acumulat din exporturi imense sume cu care au constituit rezerve valutare substantiale si pe care le pun la bataie pentru expansiune externa (prin investitii directe, prin achizitii de companii si plasamente bursiere sau imobiliare).


Motivul principal al ingrijorarilor occidentale este insusi faptul ca asemenea fonduri de investitii sunt deja evaluate la circa 2.800 miliarde de dolari, cu 60% mai mult decat toate fondurile de hedging (de arbitraj valutar), in urmatorii zece ani putand ajunge la 10.000 miliarde de dolari.


Teama occidentala este ca aceste fonduri vor putea fi folosite ca arme politice de guvernele care le controleaza. Acestea pot fi gata oricand sa faca rabat in comportamentul pe care il imprima pe piata fondurilor respective de la obtinerea profitului maxim in favoarea urmaririi unor scopuri politice. Conduita unor asemenea fonduri pe piata poate fi din aceasta cauza cu totul netransparenta, iar actiunile intreprinse - neghidate doar de considerente de profit - pot fi total nepredictibile. Si, la sumele imense pe care le vehiculeaza, toate aceste efecte pot fi foarte puternice, iar armele folosite in scopuri politice, extrem de eficiente.


De fapt, tarile occidentale sunt ingrijorate ca fondurile de investitii suverane (adica detinute de stat) vor fi curand vehiculul principal de rupere a globalizarii cu sens unic, doar de la Vest la Est si de la Nord la Sud. Fondurile de investitii suverane au intrat deja pe contrasens si, folosind insasi filozofia si practicile globalizarii, se infiltreaza adanc in economia si finantele tarilor occidentale.


Acestea din urma sunt vadit incomodate. Dar cu greu ar putea abdica de la propriile principii si practici in materie de globalizare, in masura in care au nevoie de acestea pentru propria expansiune in continuare. Iar adoptarea unor restrictii de actiune pentru aceste fonduri de investitii pe criterii politice sau de transparenta este aproape exclusa, nu numai din ratiuni de principii, dar si din cauza faptului ca toate pietele financiare occidentale, indeosebi cea americana, se dau in vant dupa resursele acestor fonduri, care sunt plasamente durabile, si nu volatile. Daca banii acestor fonduri nu ar reveni in SUA prin plasamente in bonuri de tezaur si alte titluri americane, nu doar dolarul s-ar duce dracului, dar si sistemul american de a trai pe baza de consum pe datorie.