Avem o tara. Cum sa ne batem joc de ea? Scuzati aceasta intrebare, care nu ar trebui pusa nici macar in gluma, dar am senzatia ca o astfel de strategie este urmata de "elita" decizionala a Romaniei.
In fiecare zi ma enervez in trafic. Conduc un autoturism, imi platesc taxele si impozitele la zi, pretind servicii din ce in ce mai bune pe masura ce taxele si impozitele se majoreaza. Pretind infrastructura din ce in ce mai buna pe masura ce obtin mai multe venituri prin munca mai multa si mai calificata, iar contributia mea catre diverse bugete se majoreaza. Şi la ce imi foloseste?
Stau in trafic si ma uit cu indignare la indicatorul de bord care imi arata consum de 21 de litri la suta de kilometri. Şi ma gandesc la faptul ca, in urma cu 3 ani, aceeasi masina, la aceeasi ora in Bucuresti, consuma 14 litri la suta de kilometri. Imi fac un calcul, pe care sunt convins ca multi dintre dumneavoastra il faceti. Consumul de benzina (mai scumpa) a crescut in ultimii 3 ani cu 50 la suta. Poluarea a crescut cu 50%. Taxele platite de mine in carburanti s-au majorat cu minimum 50%. Ce primesc in schimb?
Primesc borduri. Primesc strazi blocate. Primesc lipsa parcarilor. Primesc praf. Primesc taxe si impozite locale majorate. Şi, ma gandesc eu, cine e de vina? Sa fi fost o inventie romaneasca faptul ca, simultan cu o crestere a PIB-ului, traficul se va aglomera? In niciun caz. Era previzibil. Şi totusi, cum au gestionat responsabilii Capitalei si ai tarii aceasta problema? Nu au gestionat-o. Au ignorat-o.
Anul trecut, pentru ca primarul general al Capitalei vedea microfisuri in asfalt, a dat peste cap circulatia in Bucuresti. S-a pus asfalt peste asfalt in locul directionarii acelor cheltuieli catre dezvoltarea infrastructurii. Anul acesta este anul bordurilor. Banii din bugetele locale se duc sa alimenteze conturile celor care schimba ceea ce nu e de schimbat, in loc sa creeze infrastructura suplimentara. S-au platit sute de milioane de euro pentru autobuze fara aer conditionat care, intocmai precum cele vechi, stau in trafic. In timpul acesta, ajunge metroul in mai multe cartiere din Bucuresti. Pot sa imi las masina la intrare si sa merg cu metroul in centru? Nu. Şi ma gandesc, cine e de vina pentru traficul din Bucuresti? Imi vin doua raspunsuri: primarii succesivi si ministrii succesivi ai transporturilor.
Incontestabil, numarul de autoturisme s-a majorat. Dar asta inseamna mai multe taxe si impozite locale. Mai multi bani la buget prin consumul de carburanti. Sume mai mari pentru dezvoltare. Ce s-a intamplat cu ele? Fostul primar general, domnul Traian Basescu, a atacat trei probleme: chioscurile, cainii vagabonzi si tramvaiul 41. Ati vazut vreo rezolvare in infrastructura? Chioscurile au disparut mai devreme (oricum ar fi disparut pe masura ce marile lanturi de magazine ar fi venit in Romania). Problema cainilor vagabonzi nu s-a rezolvat. Iar tramvaiul 41, modernizat, stationeaza la fel de bine si pe noua infrastructura, pentru ca atunci cand ajunge in intersectie, tot acolo ramane, blocat de trafic. Parcarile? A fost gasita o solutie: concesionam unor baieti destepti spatii centrale, ei trag o dara de vopsea si rup tichete. Care a fost valoarea adaugata a acestor dare de vopsea? Nu a fost. Spunea fostul primar: "dati-mi un consiliu si rezolv problema Bucurestiului". L-a primit de la bucuresteni. Ce a facut atunci primarul? A sarit intr-o alta barca. Intr-una mai mare. Şi si-a trimis secundul in barca mai mica. Cu vedere atat de agera, incat vedea microfisuri. Vederea buna nu este insa sinonima cu viziunea. Şi cu perceptia asupra nevoilor comunitatii.
Recent, domnul Theodor Stolojan imi spunea intr-un interviu: "de ce e nevoie ca autoritatile locale sa faca infrastructura investitiilor private?". Un raspuns ar fi: "pentru a veni sa investeasca". Zau? Pai aceste mall-uri, magazine, centre comerciale nu ar trebui sa aiba in planul de afaceri inclusiv bugetarea cheltuielilor pentru infrastructura? Ar trebui. Dar statul roman le subventioneaza. Din ce? Din plusul de taxe asupra cetatenilor. As fi preferat, cu acele sume, in loc sa se faca pasarele pe care ar fi trebuit sa le plateasca centrele comerciale, sa se lucreze la centurile Capitalei. Şi daca am treaba in Titan si vin dinspre Ploiesti sa nu intru pe DN1 si sa ma sufoc in trafic. Iar daca am treaba in Berceni si vin dinspre Buftea, sa nu ma sufoc in trafic. Spre centurile Capitalei ar fi trebuit directionati banii.
Mi se poate spune: ma, baiete, ia metroul. De multe ori il iau. Dar nu pot sta doar in subteran. Pentru ca am treaba afara. Şi ies la gura de metrou cea mai apropiata de unde am treaba, de unde am optiunea sa iau autobuzul si sa merg din nou bara la bara. Sau sa merg pe jos. Şi atunci, ma intreb: de ce platesc impozit pentru autoturism daca nu il folosesc? De ce platesc taxa speciala pentru prima inmatriculare daca nu folosesc bunul respectiv?
As desfiinta girofarul oficialilor. Pentru ca inclusiv edilii nostri si decidentii sa fie nevoiti sa mearga in traficul actual. Şi sa conduca 2 ore dus in trafic si 2 ore intors de la locul de munca. Ma enervez de fiecare data cand vad cate un girofar si coloanele de politie care fluiera si imi spun: stai acolo. De ce? Pentru ca o mare parte dintre cei responsabili pentru harababura asta au girofare. Au si soferi, asa ca nu ei se enerveaza in trafic. Au si masini de serviciu, asa ca nu ei platesc impozitele si taxele locale. Şi nici nu primesc factura plusului de carburanti consumati. Şi ma intreb? Nu ei ne-au bagat in asta? Şi imi raspund: ba da. Paradoxal, le si multumim pentru asta. Ii trimitem in masini cu girofar, cu soferi, fara sa plateasca facturile propriei incompetente.
Partea rea este ca economia este din ce in ce mai incordata in stransoarea traficului. Plusurile de consum se traduc in preturi. Iar preturile sunt din ce in ce mai mari. Iar preturile mari nu fac bine economiei. O stranguleaza, incet-incet, si o inhiba. Culmea este ca la butoanele tarii sunt aceleasi persoane care sunt si la streangul economiei. Insa, probabil beatificati de putere, in loc sa apese pe butoanele corecte, strang de streang.