Vlad Georgescu - drumul de la informator la disident, spion si director al Europei Libere

Cazul Balaceanu-Stolnici a adus din nou in actualitate numele lui Vlad Georgescu, fost director al postului de radio Europa Libera (E.L.), dupa ce academicianul a fost acuzat de presa ca este complice la moartea celui din urma. E greu insa de spus asa ceva, chiar daca Stolnici a furnizat Securitatii planurile casei lui Vlad Georgescu, atat timp cat nu s-a dovedit faptul ca declansarea bolii care a dus la moartea directorului de la E.L. - un cancer galopant - s-a datorat Securitatii. Cert e ca Stolnici a furnizat grupului Eterul din cadrul Securitatii - cel care avea ca sarcina contracararea ”actiunilor dusmanoase” ale postului de radio de la Munchen - informatii deosebit de pretioase atat despre Vlad Georgescu, cat si despre alti ziaristi importanti ai E.L. Putini mai stiu totusi cine a fost Vlad Georgescu. De ce a plecat din Romania, ori ce rol a jucat cu adevarat in razboiul dus de Securitate impotriva celor care criticau regimul din ce in ce mai draconic al lui Ceausescu.

Neutralizarea activitatii “antiromanesti” a lui Georgescu

Vlad Georgescu a fost unul dintre cei mai buni directori ai Sectiei romane a postului de radio Europa Libera, care emitea de la Munchen. Din acest motiv, Securitatea i-a acordat o atentie speciala. Si articolul nostru se bazeaza pe documentele din arhivele serviciului secret, asa ca trebuie privit doar ca un crochiu al celui care a fost la un moment dat directorul E.L.
Primele note mai consistente ale Securitatii despre istoricul Vlad Georgescu, mai precis despre activitatea sa “dusmanoasa” la adresa regimului comunist, dateaza din 1981. Atunci, spionajul romanesc a trimis Directiei I si contraspionajului un raport, totodata, si plan de masuri impotriva celui care avea sa devina, in 1983, directorul E.L. In acel document se consemna faptul ca istoricul “s-a pus in slujba postului de radio 'Europa Libera>>, pregatind si difuzand frecvent comentarii ostile cu caracter istoric si diverse articole denigratoare la adresa oranduirii social-politice din tara noastra”. Securitatea detinea si informatia ca Georgescu, stabilit in acea perioada la Washington DC, e omul CIA, dar notele nu lamuresc de unde avea aceasta convingere, nici ce informatii stateau la baza ei. Dupa cum spuneam, documentul inaintat Directiei I si Contraspionajului de catre spionajul romanesc se dorea si un plan de contracarare si “neutralizare” a activitatii “antiromanesti” a lui Georgescu.

Informator si disident?

De fapt, cel putin in acel moment, era vorba in primul rand despre compromiterea lui Vlad Georgescu. Insa Securitatea nu avea nici un fel de date care-l puteau pune in dificultate pe cel ale carui comentarii “ostile” deranjau din ce in ce mai tare regimul de la Bucuresti. Mai tarziu - birocratia bat-o vina! - a fost descoperit un document compromitator. Angajamentul de informator al lui Vlad Georgescu de pe vremea cand lucra la Muzeul Romano-Rus. In vara anului 1963, asadar la 26 de ani, Georgescu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Nu se cunosc exact imprejurarile in care a fost racolat, insa documentul a fost vazut de catre publicistul Mihai Pelin atunci cand s-a documentat pentru cartea “Melita si Eterul - Istoria Europei Libere prin documente de Securitate” chiar in arhivele Securitatii. Pelin spunea ca era vorba despre un angajament insotit de autobiografie, iar pseudonimul sub care Georgescu ar fi trebuit sa-si semneze notele era “Mircea Calinescu”. Inainte de a ne intreba de ce nu a folosit Securitatea acest document impotriva lui Vlad Georgescu, mai ales dupa 1983, cand acesta a fost numit director la Europa Libera, consemnam, folosindu-ne tot de documentele din arhive, faptul ca Vlad Georgescu a fost un informator cu totul aparte. Ca sa nu spunem unul de-a dreptul ciudat.

---

Despre autor: