Unul din motivele, mai putin cunoscute, pentru care Lucian Bute a trecut la profesionism l-a reprezentat concurenta cu fratii Simion, care de foarte multe ori i-au barat drumul spre lotul national. Trecand de la o categorie de greutate la alta, Bute scapa de Dorel Simion, dar ajungea sa se confrunte cu Marian. Din pacate pentru galatean, marile satisfactii nu au venit in timp ce se afla in tara, ci abia dupa ce a plecat in Canada. Legat de perioada petrecuta ca junior, merita subliniat faptul ca autoritatile locale nu au vrut, in nici un caz, sa il ajute pe viitorul campion mondial. Acesta a facut nenumarate demersuri la Primaria Galati pentru rezolvarea problemei locuintei, macar a uneia de serviciu. Din pacate, toata lumea a promis, iar boxerul a fost nevoit sa stea in conditii destul de dificile la stadion, intr-o camera pe care o ocupa acum halterofilul Valeriu Calancea.

Doar o medalie ca amator

Ajuns la lotul national sub indrumarea lui Feri Vastag, Lucian a cucerit medalia de bronz la Campionatele Mondiale de la Houston. Acolo nu mai putin de 7 boxeri din 10 au cucerit medal ii, printre ei Marian Simion, Crinu Olteanu - ambii aur, Adrian Diaconu - argint si Lucian Bute - bronz, alaturi de inca 3 colegi. A fost perioada cea mai fasta pentru acumulari a lui Lucian, dar, in acelasi timp, si cea mai nedreapta. Asemenea unei alte perioade din istoria boxului romanesc, cea a razboiului dintre Calistrat Cutov, Paul Dobrescu si regretatul Simion Cutov (care s-au duelat ani in sir pentru suprematia in categorie, toti fiind extrem de valorosi), Lucian Bute a patit si el la fel. In perioada deplinei afirmari la amatori, la categoria 63,5 kg sau la 71 kg (intre care oscila Lucian Bute) boxau fratii Marian si Dorel Simion. Ambii multipli campioni nationali, mondiali sau europeni, ei au stat in calea afirmarii depline a lui Lucian. De altfel, a ramas celebru meciul de la Pitesti, dintre Dorel Simion si Lucian Bute, pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Sidney din 2000.