Viva el tango!

Aniversare - povestea unui dans
Asa se saluta argentinienii pe 11 decembrie - Ziua Nationala a Tangoului, proclamata in cinstea lui Carlos Gardel. Tangoul este un dans. Dincolo de pasii eleganti, miscarile ritmice si imbratisarile de pe ring ale partenerilor le ascund pasiunea, dragostea, romantismul sau durerea traite la maxim.   Originea. Enciclopediile si manualele de tango descriu dansul ca unul social, numind alaturi de el si stilul de dans consacrat in intreaga lume. Inceputurile tangoului coboara acum doua secole, in cartierul african La Boca din capitala Argentinei, Buenos Aires. Provenienta africana a dansului se pastreaza si in radacina cuvantului, de origine congoleza. Initial, dansul a fost unul ca oricare altul, castigand treptat teren in comunitatile sarace din Argentina si Uruguay, in suburbiile marilor orase latino-americane, populate de imigranti. Acesta este si motivul pentru care astazi muzica tangoului imbina stiluri diferite de muzica din Europa, America Latina si de Nord si Africa. Odata lansat si indragit, transformat in marca nationala argentiniana, tangoul a ajuns, in zorii secolului XX, si in Europa. Trupele de dansatori latino-americani au inregistrat primele succese in Paris, apoi in Londra, Berlin si in alte orase europene. La mijlocul deceniului 20 al veacului trecut, s-au indragostit de tangou si newyorkezii si finlandezii, fiecare dintre popoarele lor dezvoltand propriile stiluri si scoli de tango.   Maretie si decadere. Popularitatea tangoului a palit in anii 1930. "Marea criza economica" mondiala si caderea regimului presedintelui argentinian Hipolito Yrigoyen i-a redus la tacere pe dansatorii si muzicienii impatimiti de tango. Abia sub conducerea lui Juan Peron, urmatorul presedinte al Argentinei, tangoul a devenit "bun" national si sunetul sau s-a auzit din nou, la fel de pasional. Peste doua decenii, a urmat o noua criza a dansului marcata de crahul economic si dictatura militara din tara de origine a dansului, concurat serios de mai "tanarul" rock&roll. Revenirea tangoului a avut loc pe scena pariziana, printr-un spectacol de mare succes numit "Tango Argentinien" (1983).    Idei si stiluri. Competitiile nationale si internationale de tango sunt o adevarata desfatare pentru vazul, auzul si sufletul spectatorilor, dar si al dansatorilor. Tangoul pare pentru neinitiati un dans greu de executat, cu atat mai mult cu cat exista si, cu vremea, s-au inmultit stilurile de a-l dansa. In lume, cunoscatorii deosebesc stiluri diferite, precum tangoul argentinian (cu "fratele" uruguaian - milonga), tangoul de sala (sau tangoul international ori nord-american), tangoul finlandez si ultimul - tango nuevo (in traducere ar insemna tangoul cel nou). paula.chiciuc@jurnalul.ro   Regele tangoului rusesc Supranumit "regele tangoului rusesc", Piotr Lescenco (nascut in 1898) a incantat prin spectacolele sale - un mixt de balet, dansuri populare si tango - Egiptul, Persia, Turcia, Germania, Anglia. La restaurantul Lescenco, si romanii i-au ascultat romantele tiganesti si tangourile. A murit in spitalul unei inchisori de langa Bucuresti (1954).     "Privighetoarea creola" Ziua Nationala a Tangoului in Argentina a fost aleasa in cinstea "parintelui tangoului" - Carlos Gardel, nascut pe 11 decembrie 1890. Cantaret si compozitor, Gardel s-a lansat cu tangoul "Mi noche triste" (1917), considerat actul de nastere a tangoului. Desi a trait doar 45 de ani, Gardel a lasat in lumea muzicala 183 de tangouri si 772 de inregistrari. Un accident de avion (1935, Columbia) a asternut tacere peste glasul lui.    

---

Despre autor: