Televiziunea, pusa in rama

Televiziunile sunt in general corporatiste. si e normal sa fie asa. Prevaleaza etica de firma, autopromovarea, lucruri pe care in Romania le-a adus, dupa 1989, PRO TV-ul, iar inainte, dupa cum stiti, Partidul, institutia cu cel mai bun PR din timpurile moderne. Corporatismul e o atitudine foarte macho, de altfel, un fel de strigat permanent "uite, eu sunt cel mai bun!" repetat in timpanele oamenilor. In prima faza, chiar daca nu te convinge rational, violenta asta te sperie si, cum teama e un bun conducator "estetic", te fidelizeaza ca-ntr-un cuplu sado-maso. Prezentatoarea stirilor, de pilda, trebuie sa te socheze ca sa stai in fata televizorului, sa te simti tintuit (daca nu, cauti alt canal, pana dai de transmisia mult-ravnita a imaginilor care-ti fac pielea de gaina si-ti satisfac dorinta; Freud avea aici dreptate).
In acest suvoi sadic care trezeste scalvul din noi, emisiunea Carcotasilor apare altfel, si asta dintr-un motiv simplu - pe care sper ca voi avea ocazia sa-l ofer si de acum inainte. Politia vesela a mediei pe care o fac Huidu si Gainusa vizeaza doua "registre": ceea ce e filmat si felul in care ceea ce e filmat se prezinta. Sigur, primul e cel mai accesibil si cel mai savuros. Apar zilnic o multime de animale stranii la televizor, poate ceva mai putine ca-n tabloide, dar totul depinde de postul la care privesti. Al doilea are insa o politica a lui; politia presei nu e indragostita de dreptate; cel mult, poate avea gust. De pilda, conflictul cu trustul Intact e vechi, iar Lucian Mandruta e un client obisnuit al Cronicii Carcotasilor (pe buna dreptate, de altfel; omul e un intelectual care-si face prost meseria de crainic pentru a-si putea permite, financiar vorbind, sa ramana intelectual). Dar cronicarii rad uneori de gafele din propria curte, ceea ce le asigura o credibilitate nesperata. Sigur, o fac cu manusi; toata lumea stie ca Prima e o televiziune de mana a doua si ca vedeta lor, Andreea Raicu, e o Mihaela Radulescu mai finuta, dar mult mai cenusie. Panorama asta, in acelasi timp din si pe deasupra televiziunii, reuseste sa umanizeze un spatiu care la PRO TV apare cazon, iar la OTV de-a dreptul isteric. In epoca ironiei, televiziunile sunt niste corporatii care livreaza publicului imaginea unor armate bine organizate gata sa cucereasca, cu baionete, surle si trambite un public speriat, pus sa reactioneze ca si cum cineva i-ar striga permanent: "Taci, stai naibii jos si uita-te la mine!" Cronica Carcotasilor coloreaza careul in care armele lustruite le sunt prezentate telespectatorilor pe post de acadele (phallus oblige!) si ne spun ca, dincolo de ecran, ceea ce vedem noi nu este decat un show. Dar cu conditia - pe care as vrea s-o vad indeplinita mai des - ca Huidu si Gainusa sa faca acelasi lucru cu ei insisi si cu televiziunea lor. Altfel, ceea ce ar ramane din emisiunea aceasta ar fi tot o lupta in care armele folosite au taisul ascuns in ambalaje pentru jucarii. z

---

Despre autor: