La Festivalul International de Teatru gazduit de Teatrul Maghiar din Cluj a performat una dintre cel mai bine cotate trupe de teatru din Spania.

Compania Teatro de la Abadia, desi infiintata recent, in 1995, este una dintre cele mai prestigioase din Spania si a fost invitata, in 1998, sa devina membra al Uniunii Teatrelor din Europa. Regizoarea Ana Valles a conceput spectacolul "Imi voi aminti de voi toti" preocupindu-se in principal sa surprinda personalitatea fiecarui actor distribuit si mai putin sa redea niste personaje fictive. De aceea, "povestea" este foarte diluata, s-ar putea spune chiar ca este un spectacol lipsit de actiune propriu-zisa.

Aceasta particularitate contribuie, alaturi de alte elemente, la conturarea impresiei de teatru absurd, in categoria caruia au inclus piesa cronicarii de la "El Mundo" si de la "El Pais". Textul care se afla la baza montarii este foarte alambicat, alaturind, in mod surprinzator si chiar dezorientant uneori, fragmente din opere scrise de William Shakespeare, Jaime Gil de Biedma, Peter Handke, Sam McBratnez, Olivier Sacks si Ana Valles. Spectacolul beneficiaza insa de o viziune coregrafica dinamica, la care se adauga luminile in culori vii si costumele variate si frapante, ceea ce reuseste sa tina treaza atentia publicului. Tema montarii este memoria, iar unul dintre personaje, Actorul in criza (Markos Marin), dezvolta, la un moment dat, teoria ca amintirile se fixeaza mai ales in functie de impactul afectiv pe care il au diferitele intimplari asupra noastra.

De aceea, inlantuirea scenelor pare un fel de produs al memoriei involuntare al unui personaj, ochiul regizoral staruind asupra cite unui moment din ratiuni care ramin obscure spectatorului. Acesta este invitat, in schimb, sa interpreteze singur, dupa plac, scenele la care asista, replicile cu aluzii misterioase, efluviile sentimentale ale unora dintre personaje, ca de exemplu iesirile temperamentale ale Femeii indragostite de Marcello (Lola Manzano) sau crizele de pesimism ale Barbatului inclinat spre dramatizare (Rafael Rojas).

Poate ca singurul fir de legatura intre toate aceste momente este povestea scriitorului Julio Cortazar, care "apare" in mai multe scene si isi aminteste de copilaria sa, de primele obsesii, si care este condus pe ultimul drum de o vaduva comica. Montarea exceleaza mai ales in zona comunicarii gestuale, dimensiune care le permite actritelor-dansatoare Cristina Arranz, Maria Miguel si Carlota Ferrer sa performeze in stil hispanic, alternind miscarile voluptoase, moi, cu ritmuri alerte, aproape violente.